17 august 2016, Sediul Biroului de Investigatii Criminale, IPJ Calarasi, Politia Oltenita.
Încăperea era încărcată de aer cald și de un miros greu de fum de țigară. Mulți oameni mari.
Karina, o fetiță plăpândă de cca. 5-6 ani, într-o bluză roz veche, decolorată dar curată, stătea pe marginea unui scaun din lemn și fier, cu palmele împreunate între genunchi și cu privirea țintind podeaua. Oamenii mari se certau. Sau cel puțin așa credea ea. Oricum, din când în când o întrebau câte ceva în legătură cu perioada de atunci. Ea se simțea rău ori de câte ori era pusă să repete ce au făcut Marian și bunicul.
Marian o violase de mai multe ori. Bunicul a fost acolo și a râs. Marian i-a pus cuțitul la gât, i-a spus că-i va omorî și pe mami și pe tati, a dus-o la el acasă și i-a făcut atât de mult rău, încat ea a vomitat trei zile la rând. Nici la scoala nu a mai putut merge.
Când s-a dus la școlă într-un final, la întoarcere, în dreptul casei părăsite de la numărul 8, acolo unde a dus-o Marian ultima oară, începea să tremure până făcea febră de-a binelea.
Nu avea cui să spună. Mami era tot timpul plecată, și atunci când era, era s continuu supărată, și oricum, dacă i-ar fi spus, mai rău o certa. Tati, a plecat departe, în Anglia, ca să muncească pentru că aici nu a găsit nimic de muncă. Dacă ar fi fost tati acasăăă…!!! Bunica, poate. Dar, daca află Marian și îl omoară pe tati, că doar asa i-a spus ei?
Vineri 15.07.2016, Argentina, bunica Karinei, după ziua ei de muncă ca menajeră, revenită acasă își roagă nepoțica să meargă la magazinul din apropiere pentru a cumpăra pâine și cartofi. Karina refuză și se ascunde în primul ungher considerat de fetiță drept adăpost: sub masa din bucătărie.
Așa a început totul. Doamna Argentina a aflat de la Karina abominabilele fapte sexuale la care fusese supusă de către Marian, vecinul lor și băiatul lui B., prieten și tovarăș de pahar cu bunicul matern al fetiței.
Karina astăzi locuiește la București împreună cu Argentina, bunica sa paternă, dormind prin diferite case pe unde face Argentina curat. Părinții divorțează. Custodia fetiței este dată de instanța de judecată tatălui acesteia.
Politistul (VM) căruia îi este repartizată plângerea familiei D. la jumătatea lunii iulie 2016, și care prin Ordonanța cu numărul 131796/25 iul 2016 dispune începerea urmăririi penale, decedează la scurt timp.
Dosarul ajunge la Inspector C.D. din cadrul Poliției Oltenița, Biroul de Investigații Criminale, care la numai 2 luni, adică la data de 20 septembrie 2016, stabilește că nu are probe suficiente și propune clasarea dosarului.
Parchetul cere mai mult de la polițiști, și restituie dosarul, întrucât în cauză n-au fost administrate probe suficiente, astfel că Inspectorul CD continuă cercetarea penală.
Timp de 3 ani, timp de 1000 de zile, timp de 156 de săptămâni, Karina este plimbată, audiată, intervievată, supusă la presiuni pe care niciunul dintre voi ca și cititori, nu le-ați putea suporta; testată psihologic de rânduri întregi de psihologi, testată medico-legal de mai mulți legiști, și cu toate acestea, Karina încă zâmbește astăzi. Dar tot nu doarme nopțile.
În toamna anului 2017, luna noiembrie, ziua 24, un procuror clasează dosarul penal cu numărul 1329/P/2016.
În toamna anului 2018, Marian este arestat pentru 24 de ore într-o altă cauză de viol. O altă Karina îi luase locul fetiței din Curcani, fetiței ce îi era frică să mai meargă la magazinul de la colț.
Astăzi, Marian este liber.
O.C.H.R. a inițiat o amplă anchetă extrajudiciară în cazurile de viol și supunere la perversiuni sexuale a unor minore de vârste fragede, fapte ce se petrec sub ochii autorităților din Jud Călărași, localitatea Curcani, fapte ce se pare că sunt într-o strânsă legătură cu clanurile zonei, respectiv Clanul Pompiliu și Clanul Chira, implicate la rândul lor în activități infracționale de trafic de carne vie și proxenetism.
Romania anilor 2019, în ciuda aparențelor unei evoluții și a apartenenței comunitar-europene, este mai coruptă, mai violentă și mai dezintegrată decât oricând. Ca parinții să plece și să-și lase copiii sub supravegherea unor vârstnici, asumându-și astfel orice risc la care micuții sunt sau pot fi expuși, ca oamenii legii să ignore aspecte esențiale ale vieții sociale, lăsând copii să fie traumatizați pentru tot restul vieții lor, ca sub oblăduirea unui suport politic și judiciar, grupări de crimă organizată să înflorească și să sfideze astfel orice lege scrisă sau nescrisă, putem spune că violența și magma socială a anilor 1990-2000 reprezintă un episod nesemnificativ față de ceea ce trăim astăzi, stat european cu legi și directive aparent aplicate.
