Oare cu ce au greșit creștinii în ultimii ani de au ajuns la de o trăire autentică a creștinismului, de la păzirea cu prețul vieții a fiecărei porunci a Domnului, la mimarea unui creștinism desacralizat, modificat și relativizat, în care un papă – care se crede ” Locțiitorul lui Hristos pe pământ” – face declarații scandaloase total contrare credinței creștine? Și mai grav, cum de au alunecat dreptcredincioșii ortodocși în vârtejul papistaș fără a schița nici cel mai mic semn de împotrivire, dar cu falsa impresie că este bine să fii în rând cu lumea, indiferent spre ce prăpastie se îndreaptă lumea…
Noua Ordine Mondială și papalitatea
În cei aproximativ opt ani în fruntea ”Bisericii” Catolice, pontificatul Papei Benedict al XVI-lea a fost marcat de numeroase scandaluri – un amplu scandal de pedofilie iscat în Statele Unite și în Irlanda – și de diverse dificultăți de comunicare. Totuși, papa înscăunat în 2005, pe numele său Joseph Ratzinger a reușit să transmită foarte clar lumii că a apărut ”nevoia” unei noi ordini mondiale.
Pe data de 29 iunie 2009 Papa Benedict a semnat enciclica socială “Caritas in veritate”, în care apar câteva afirmații șocante pentru progresismul lor.
“Pentru gestionarea economiei mondiale, pentru asanarea economiilor lovite de criză, pentru prevenirea agravării crizei și a adâncirii dezechilibrelor, este urgentă înființarea unei reale Autorități politice mondiale“. Enciclica papală, devenită o tradiție în ”Biserica” Catolică de peste un secol, solicită construirea unei ordini sociale care să se conformeze ordinii morale, interconectării dintre sferele morale și sociale, legăturii dintre sferele civile, economice și politice, așa cum se prevede în Carta Națiunilor Unite”. Autoritatea “trebuie să fie subordonată realizării binelui comun, să fie recunoscută de toată lumea și să se bucure de putere efectivă pentru a fi în măsură să ofere fiecăruia securitate, respect, justiție și drepturi.
Așadar, prin Papa Benedict, Biserica Catolica și-a afirmat viziunea categorică a necesității instaurării unui Guvern Mondial, iar autoritatea mondială nu este nici ONU, nici UE, ci o entitate politică nouă.
Doi ani mai târziu, în 2011, Vaticanul a solicitat reformarea radicală a sistemului financiar mondial, incluzând crearea unei autorități publice globale și a unei “bănci centrale” care să administreze economia și să supravegheze instituțiile financiare. Obiectivul este o noua ordine economică mondială, bazata pe etică şi căutarea binelui comun, potrivit documentului Consiliului Pontifical pentru Dreptate și Pace.
Într-un mesaj de Crăciun, Papa Benedict al XVI-lea le-a cerut creștinilor să creeze “o nouă ordine mondială” care ar putea îndrepta injustițiile etice și economice. “O umanitate unită va putea să facă față multora din gravele probleme ale lumii de astăzi”, a spus Benedict, ”de la amenințarea terorismului la sărăcia umilitoare în care trăiesc milioane de oameni, de la proliferarea armelor la pandemii și distrugerea mediului care amenință viitorul planetei noastre”.
În timpul scurtului pontificat al Papei Benedict al XVI-lea, s-a conturat cel mai bine dorința Vaticanului de a fi creată Noua Ordine Mondială. După preluarea puterii în 2013, Papa Francisc nu doar că a continuat linia predecesorului său, ci a și făcut pași concreți spre îndeplinirea țelului.
Ca de exemplu, în iulie 2015, Jorge Bergoglio în calitate de papă a cerut o nouă ordine economică mondială, în timp ce se afla într-o călătorie în Bolivia. Imediat în august, apare Scrisoarea enciclică. Laudato si’, în care papa iezuit plânge degradarea mediului și încălzirea globală și cheamă toți oamenii lumii să întreprindă „acțiuni globale rapide și unificate”.
Papa Francisc are un scop ambiţios: să reformeze economia globală, astfel încât aceasta să servească şi celor mai vulnerabili. Viziunea sa despre o nouă „economie socială” este una în care nu se renunţă la nimeni şi nimeni nu este ascuns, scria Forbes în 2017. Noul program lansat „Laudato Si’ Challenge” este o iniţiativă care vrea să pună bazele finanţării proiectelor start-up ce au în vedere mai multe obiective la nivel mondial, printre care şi rezolvarea crizei climei.
În mai 2019, membrii Academiei Pontificale s-au reunit la Vatican pentru întâlnirea lor anuală, dezbătând tema „Naţiune, Stat, Naţiune-Stat”. În cadrul întâlnirii, papa Francisc a denunțat tendinţa spre naţionalism și „excesele de suveranitate”, insistând asupra faptului că, în contextul globalizării economice, tehnologice și culturale, „statul naţional nu mai este capabil să obţină binele comun al populaţiei sale. Binele comun a devenit global și naţiunile trebuie să se asocieze pentru propriul lor beneficiu.”
Câteva luni mai târziu, în septembrie 2019, Papa Francisc lansa inițiativa globală „Reconstruirea pactului educativ global”, prin care invita toți liderii mondiali religioși, culturali și politici, dar și reprezentanţi ai ONG-urilor și ai mediului academic să participe.
Prințul Charles este șeful proiectelor SUSTENABILE pe plan global. Mai direct spus, SUSTENABILITATEA E O DENUMIRE DE COD CATRE FASCISMUL GLOBAL o nouă formă de corporatism (reșapat pe criterii de mediu) și ONG-uri. SUSTENABILITATEA a fost menționată în Enciclica „Laudato Si” a papei Francisc. Cu ocazia acestui COVID-19, economia mondială se resetează și se va impune un nou model economic stabilit de promotorii ei. Practic, pandemia are și o puternică motivație economică. Le oferă ocazia de a înfunda pe unii din vechiul model economic și a ridica pe cei „sustenabili” (adică vor fi susținuți) și care s-au aliniat din vreme noului sistem economic al Noii Ordini Mondiale Resetate de Covid-19.
De actualitate este Scrisoarea Enciclică “Fratelli Tutti”, în care papa Francisc promovează organizațiile supranaționale precum Organizația Națiunilor Unite. Interesantă este că papa dorește putere mai mare către organizațiile internaționale, care să poată impune sancțiuni: Având în vedere această situație, este esențial să se creeze instituții internaționale mai puternice și organizate mai eficient, cu funcționari numiți în mod echitabil prin acord între guvernele naționale și împuterniciți să impună sancțiuni.
Ecumenismul și Biserica Ortodoxă Română
De neînțeles pentru pleroma ortodoxă este legătura tot mai apropiată, fățișă și slugarnică a Bisericii Ortodoxe Române (n.a. ca instituție și conducere) față de un papă care prin declarațiile sale a zdruncinat serios până și conștiința adepților săi.
Dacă ar fi să trecem rapid în revistă doar câteva dintre afirmații sale șocante pentru lumea creștină, ar fi modificarea rugăciunii „Tatăl Nostru” pentru slujbele catolice; afirmația că sexul și mâncarea sunt plăceri „divine” trimise de Dumnezeu; declarația prin care spunea că rămâne un slujitor al Domnului, dar în același timp consideră și teoria lui Charles Darwin ca fiind adevărată; ”nu există focul Iadului, ci este doar un mecanism literar” și ”Adam și Eva nu sunt reali”; ”Biserica Catolică este destul de mare pentru heterosexuali, homosexuali, pentru viață și pentru alegeri, pentru conservatori și liberali, chiar și pentru comuniști care sunt bineveniți și ei ni s-au alăturat”; Biblia este o carte veche și frumoasă, dar unele pasaje sunt depășite”; ”homosexualii sunt copiii lui Dumnezeu”, etc.
Așadar, de unde atâta prietenie și fraternitate între conducerea BOR și Vatican? – răspunsul este simplu: de când ecumenismul a luat amploare, prin prima vizită a unui Suveran Pontif în România. În mai 1999, Papa Ioan-Paul al II-lea făcea o vizită istorică în România. Era prima călătorie apostolică a unui Papă al Romei într-o țară majoritar ortodoxă. Microbul ecumenist a fost aruncat pe pământ românesc și bunăvoința conducerii BOR cumpărată cu 200.000 de dolari, ca ajutor pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Ajutorul financiar a fost integrat ca parte la achiziționarea clopotelor Catedralei Naționale, de la firma catolică Grassmayr din Innsbruck, Austria. Pentru acea sumă Patriarhul Daniel a mulțumit public, pe 31 mai 2019, în prezența Papei Francisc, la București.
BOR susţine, într-un răspuns pentru Mediafax, că s-au cheltuit la Catedrala Neamului, până în noiembrie 2018, 110 milioane de euro cu TVA şi că 75% sunt bani publici. Asta înseamnă că, după numărătoarea Bisericii, banii publici sunt vreo 83 de milioane de euro.
Revenind însă la ecumenism, acesta a căpătat contur mai ales din iunie 2016, de la Sinodul așa-zis Panortodox din Creta și care s-a cimentat mai ales după vizita de trei zile a Papei Francisc, în perioada mai-iunie 2019, în România. Pe atunci, papa îndemna românii ”să lăsăm să cadă barierele care ne separă de ceilalţi” și ”Să mergem împreună!”
Înainte de a ne lăsa seduși de atitudinea prietenească și deschisă a Papei Francisc, este important să luăm aminte și la ce spun Sfinții Părinți din ortodoxie pentru care adevărul credinței a fost mai presus decât toate tentativele ecumenice îmbrăcate în haina bunătății. Sfântul Iustin Popovici ne spune că: „Ecumenismul este numele comun al pseudo-creştinismului, al mincinoaselor «biserici» din Occident.”Ecumenismul este adunare, împăcare, conciliere şi reconciliere, unire şi unitate împotriva şi în afara adevărului şi dreptăţii, împotriva Evangheliei şi Bisericii, împotriva a Însuşi Mântuitorului Iisus Hristos, singurul Adevăr întrupat, venit în lume.
În cartea ”Ecumenismul fără mască”, scrisă de Arhim. Haralambie D. Vasilopoulos în anul 1971, ni se explică în mod clar că ”ecumenismul este o mișcare a sionismului internațional și are ca unic scop cucerirea politică și religioasă a lumii.” Dacă vă vine greu să credeți și vi se pare exagerat, aruncați o privire pe noua enciclică a Papei Francisc, numită Tutti Fratelli, în care face apel la crearea unei „lumi noi”, iar subtitlul capitolului III ”Imaginare și crearea unei Lumi Deschise” este șocant: „Libertate, Egalitate, Fraternitate”, cel al Revoluției franceze, atee și sângeroase. Pentru că planurile mari, încep cu pași mici, nu-i așa?
Întru-un material scris din perspectivă ortodoxă despre Sinodul “Panortodox” din Creta 16-27 iunie, aflăm că evenimentul s-a remarcat prin abateri grave de la dreapta credință și recunoașterea oficială a ecumenismului drept dogmă. Dar ce înseamnă „ecumenist”? – termenul poate fi considerat sinonim cu mondialist, universalist, internaţionalist, globalist – și în final apostat.
Un ecumenist este expert în răspândirea hulelor împotriva lui Hristos, a Bisericii şi a Sfinţilor pe tot globul, făcând din amăgirile tuturor „credinţelor”, „religiilor”, „cultelor”, „confesiunilor”, „spiritualităţilor” şi „bisericilor” înşelate şi înşelătoare normă şi valoare universală, spunând tuturor că toţi rostesc adevărul, toţi au dreptate, ori că nimeni nu spune adevărul, că nimeni nu are dreptate. Ecumenistul este omul pentru care nu contează adevărul ori înşelarea „credinţei”, „religiei”, „bisericii” de care aparţine, ci singurul fapt important pentru el e să fie (să fim) adunaţi toţi la un loc: vrăjitori, magi, descântători, şarlatani, nebuni, înşelaţi, ocultişti, vraci, preoţi, şamani, vindecători, iluminaţi, guru, maeştri, închinători la zei şi ape, la pietre şi fulgere, papi, rabini, muftii, imami, episcopi, patriarhi etc., un ghiveci de superstiţii, „credinţe” şi „credincioşi”, strânse şi stăpânite de o babilonică grupare numită „Consiliul Mondial al Bisericilor”.
Și totuși, într-un document din iulie 2007, Papa Benedict al XVI-lea a descalificat Bisericile ortodoxe, numindu-le “biserici particulare” care suferă de o „lipsă”. Motivul îl reprezinta faptul ca acestea nu îl recunosc pe Suveranul Pontif drept urmaș al Sfântului Apostol Petru.
Legătura Bisericii Catolice și homosexualitatea în lume
Cum ar putea fi papa urmașul Sfântului Apostol Petru, când acesta pune umărul din plin la instaurarea Noii Ordini Mondiale care vine la pachet homosexualitatea, pedofilia, identitatea de gen, controlul total al finanțelor, susținerea vaccinării obligatorii, robotizarea oamenilor, miza finală fiind eliminarea credinței în Dumnezeu din conștiința oamenilor și transformarea acestora în sclavi supuși instituțiilor pur lumești.
Și ca să înțelegeți de ce infailibilitatea dreptului divin al papei este de noaptea minții în catolicism și că această infaibilitate a fost creată tocmai cu scopul de a pregăti terenul pentru ceea ce papa Francisc și-a permis recent să declare în privința homosexualității – contrar crezului și tradiției creștinismului – am să redau regulile dogmatice a sinodului de la Vatican ce a avut loc în 1870:
”Umanitatea trebuie să i se adreseze pontifului ca şi cum s-ar adresa Domnului Însuşi: Tu ai cuvintele vieţii veşnice.” Nu mai e nevoie ca Sfântul Duh să călăuzească Biserica Sa „către tot Adevărul.” Nu mai e nevoie de Sfânta Scriptură, precum nu mai e nevoie nici de Sfânta Tradiţie, căci de acum avem un Dumnezeu pe pământ, bazat pe infailibilitate, iar Papa este singurul canon al adevărului care poate emite judecăţi, chiar şi împotriva judecaţii emise de întreaga Biserică, să declare noi dogme pe care credincioşii sunt datori să le accepte, dacă nu vor sa fie refuzaţi de la mântuire. „Depinde doar de voia şi de intenţia lui, să numească doar ceea ce doreşte el, a fi sacru şi sfânt în cadrul bisericii, iar bulele si declaraţiile papale să fie considerate egale cu epistolele canonice, şi prin urmare crezute si venerate întocmai ca si acelea. De vreme ce este infailibil, trebuie să primească supunere oarbă. Cardinalul Bellarmine, declarat sfânt de către biserica catolică, o spune şi mai simplu: „dacă într-o bună zi Papa ar impune păcatele şi ar interzice virtuţile, Biserica ar fi obligată să creadă că păcatele sunt bune şi virtuţile rele.”
Se pare că acea zi a sosit, pe data de 21 octombrie 2020, când Papa Francisc a anunțat că susține parteneriatul civil între persoanele de același sex. „Homosexualii au dreptul să fie parte a unei familii. Ei sunt copiii lui Dumnezeu și au dreptul la o familie. Nimeni nu ar trebui să fie alungat sau să fie făcut să sufere din această cauză”.
După o asemenea declarație, papa arată limpede că nu este urmașul Sfântului Petru. O dovedește cu prisosință! Iată ce propovăduiește Sfântul Petru în a doua sa Epistolă: „Dumnezeu n-a cruțat nici pe îngerii care au păcătuit… Și n-a cruțat cetățile Sodomei și Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenușă, dându-le ca o pildă nelegiuiților din viitor” (II Petru 2,4,6). Așadar mesajul despre acest groaznic păcat nu poate fi modificat nici în viitor. Aici nu încape nici un aggiornamento. Și în viitor nelegiuiții vor fi tot nelegiuiți, păcatul tot păcat.
Astăzi papa propovăduiește exact pe dos. Justifică păcatul și nu cere pocăință, nu amintește ca Sfântul Petru ce s-a întâmplat cu Sodoma și Gomora. Da, știm, este politic corect. Dar îl contrazice flagrant pe Sfântul Apostol Petru. Iar corectitudinea sa politică în privința homosexualilor a fost lăsată să iasă la suprafață încă din 2013, la o conferință de presă din Brazilia, spunând “Cine sunt eu să îi judec?” – referindu-se la homosexuali.
În octombrie 2014, lucrurile au mai progresat puțin. Sinodul de la Vatican a spus ca homosexualii au “talente”, au ce oferi comunității creștine și s-a pus problema dacă ”Biserica” poate accepta orientarea sexuală a acestora, fără a compromite doctrina catolică.
De remarcat este că, până la întronizarea revoluționarului Papa Francisc, catehismul catolic cerea lesbienelor și homosexualilor să trăiască în castitate, considerându-i “bolnavi mintal”. Ba chiar Papa Francisc spunea cu doi ani în urmă că ”problema homosexualităţii este una foarte serioasă care trebuie discutată cu candidaţii de la început” și că ”în viaţa de preot, nu este loc pentru acest tip de afecţiune. Drept urmare, biserica recomandă ca oamenii cu astfel de tendinţe să nu fie acceptaţi”. Declarația fusese făcută la câteva luni de la izbucnirea unui scandal de pedofilie în urma căruia au demisionat 34 de episcopi chilieni.
Ce s-o fi schimbat în mintea papei din 2018 până în 2020? Bineînțeles, Abuzurile din istoria catolicilor este lungă și obscură. Un articol publicat în anul 2002 arunca Biserica Catolică într-o gravă criză. „Aproape întotdeauna tinerele victime erau elevi din clasele primare. Unul avea numai patru ani.” Sunt primele două propoziții din articolul publicat la 6 ianuarie 2002 de „Boston Globe“, în urma căruia Biserica Catolică se afunda în criza care a durat până mai ieri, când papa a schimbat placa chiar dacă și imaginea slujitorilor catolici din Irlanda, Australia și Canada a fost grav afectată de scandalul abuzurilor. Pe vremea sa, Papa Benedict al XVI-lea a răspopit mai mult de 400 de preoți, acuzați de practici neconforme cu statutul lor. Urmașul lui Benedict, Papa Francisc părea până de curând că luptă în continuare împotriva abuzurilor.
Dar pentru că Papa de la Roma a schimbat macazul, iar tonul toleranței e mai puternic decât cel al normalității și autoritățile statelor se aliniază și prind curaj.
Comisia Europeană a declanșat recent procedura de pre-infringement împotriva României, în urma unei plângeri formulate de asociația Accept, una dintre cele mai active organizaţii ce are ca scop promovarea agendei LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, persoane transgender) în România pentru faptul că statul român nu recunoaşte căsătoriile homosexuale oficiate în alte state.
Primele uniuni civile homosexuale din Danemarca, au avut loc în 1989, a devenit un „pionier” prin autorizarea primelor uniuni civile pentru cuplurile homosexuale.
La sfârșitul anului 2019 căsătoria între persoane de același sex era recunoscută în 28 de țări.
De anul trecut căsătoria homosexuală este permisă în tot Regatul Unit, inclusiv în Irlanda de Nord, ultimul „bastion” (după cum cataloghează AFP) unde până acum „parteneriatul civil” a fost doar acceptat.
Olanda este cea care, în aprilie 2001, a fost prima țară care a legalizat căsătoria între persoane de același sex, care le conferă mai multe drepturi.
De atunci, 15 țări europene și-au dat acordul: Belgia, Spania, Norvegia, Suedia, Portugalia, Islanda, Danemarca, Franța, Luxemburg, Irlanda, Finlanda, Malta, Germania, Austria – care a permis căsătoria cuplurilor homosexuale în 2019 – și apoi întregul Regat Unit.
Uniunea civilă rămâne singurul statut permis cuplurilor de același sex în Ungaria, Croația, Grecia, Cipru, Elveția, Italia și Republica Cehă.
În Cehia, guvernul susține un proiect de lege care legalizează căsătoria homosexuală, dar soarta sa este incertă.
Slovenii, care recunosc o uniune civilă, au respins căsătoria homosexuală într-un referendum în 2015.
Estonia a devenit, în octombrie 2014, prima fostă republică sovietică care a acordat uniunea civilă homosexualilor.
Canada a fost prima țară de pe continentul american care a legalizat căsătoria între persoane de același sex în iunie 2005.
În Statele Unite, homosexualii au așteptat până în iunie 2015 ca Curtea Supremă să legalizeze căsătoria între persoane de același sex în toată țara, în timp ce 14 din 50 de state o interzic.
În America Latină, cinci țări permit căsătoriile între persoane de același sex: Argentina, din iulie 2010, Uruguay, Brazilia, Columbia și, din iunie 2019, Ecuador.
În timp ce Constituția Ecuadorului încă stabilește căsătoria ca uniune între un bărbat și o femeie, Curtea Constituțională a aprobat căsătoria homosexuală.
Din 2007, Mexico a fost primul oraș din America Latină care a permis uniunile civile între persoane de același sex, înainte de a legaliza căsătoria în 2009, devenind treptat legală în jumătate din cele 32 de state din Mexic.
În Chile, este recunoscută doar o formă de uniune civilă homosexuală.
În Costa Rica, Curtea Supremă a declarat neconstituțională interdicția căsătoriei între persoane de același sex în august 2018 și a solicitat Parlamentului, dominat de creștini evanghelici conservatori, să modifice legea în termen de 18 luni.
În România, unde nu este autorizată căsătoria homosexuală, un referendum pentru stipularea interdicției în Constituție a fost invalidat în octombrie 2018, din cauza unei rate mari a absenteismului.
Nicio grijă! USR urmează să impună dictatura LGTB. Asta s-a văzut public, în iunie 2020, prin declarația USR Tineret care a comunicat că susține în continuare „comunitatea LGBTQ+ din România în promovarea egalității în drepturi și șanse, a diversității și a vizibilității, indiferent de orientarea sexuală ori identitatea de gen”, mesaj postat pe Facebook de tinerii USR-iști.
De asemenea, merită amintit că la investirea în funcții după alegerile din spetembrie a avut loc un boicot aproape organizat al USR/PLUS la jurământul pe Biblie. În mai multe zone ale țării, în număr mare și în unele cazuri în grup, consilierii județeni/locali ai USR+PLUS au refuzat să depună jurământul față de țară și cetățeni cu mâna pe Biblie. Cea mai ostentativă ”ieșire” de acest gen s-a întâmplat la București la Primăria Sectorului 1 unde toți cei nouă consilieri ai Alianței au refuzat in corpore să atingă Biblia, scrie stiripesurse.ro, care a etichetat boicotul ca fiind un ”fenomen ciudat”.
Nu trebuie să uităm nici că Uniunea Salvați România a fost singurul partid care a luat o poziție clară în privința referendumului pentru redefinirea familiei și a îndemnat la boicot.
Ceea ce este cu adevărat înfricoșător la aceste vremuri pe care le trăim cu toții, și anume direcția greșită care duce spre autodistrugerea umanității, este globală. Dacă de-a lungul civilizațiilor consemnate în istoria lumii, unii o luau razna și se degradau moral și fizic până la dispariție, rămâneau ceilalți locuitori pe terra care găseau calea de mijloc, potrivită pentru a supraviețui și a transmite mai departe generațiilor viitoare o moștenire sănătoasă de viață. Astăzi lucrurile stau diferit…
Surse:
adevărul.ro: Cât a costat de fapt Catedrala Mântuirii Neamului: cu cât au contribuit Guvernul şi Primăria
Cuvântul Ortodox: Enciclica-soc a Papei Benedict, moment crucial pentru viitorul Noii Ordini: “ESTE URGENTA INFIINTAREA UNEI REALE AUTORITATI POLITICE MONDIALE”!
Digi24: Persoanele gay nu ar trebui să facă parte din Biserica Catolică, susţine Papa Francisc
evz.ro: Sub lozinca „Libertate, Egalitate, Fraternitate”, Papa lansează programul pentru Noua Ordine a Lumii
evz.ro: Valul căsătoriilor homosexuale. Câte țări le-au legalizat până acum
Flux24: CUTREMUR ÎN BISERICA CATOLICĂ: 34 de episcopi chilieni au demisionat în urma unui scandal de pedofilie
HotNews.ro: Presa despre declaratiile Papei Benedict al XVI-lea
Mediafax.ro: Papa Francisc cere o nouă ordine economică mondială şi prezintă scuze pentru păcatele Bisericii
misucroitor: Prințul Charles și Sustenabilitatea
rfi.ro: Pagina de istorie: Vizita istorică a Papei Ioan Paul al II-lea în România
ORTODOXIA: ADEVĂRUL DESPRE ECUMENISM ȘI ”SINODUL” DIN CRETA
OrtodoxINFO: ”Biserica ortodoxă și ecumenismul. Abaterile neortodoxe care au precedat Sinodul din Creta”
OrtodoxINFO: Mărturie despre papism a unui fost călugăr franciscan, convertit la Ortodoxie, care s-a învrednicit de darul muceniciei
OrtodoxINFO: Papa Francisc dorește putere mai mare către organizațiile internaționale, care să poată impune sancțiuni
SEMNELE TIMPULUI: Papa Francisc militează pentru o autoritate globală care să urmărească „binele comun”
Știripesurse.ro: Boicot aproape organizat al USR/PLUS la jurământul pe Biblie. Dan Barna susține că e doar vorba de opțiune
Ziare.com: Vaticanul isi schimba radical pozitia fata de homosexuali si lesbiene
Ziare.com: Patriarhul Daniel: Papa Ioan Paul al II-lea a dat 200.000 de dolari pentru Catedrala. Un ajutor financiar simbolic
Ziarul Financiar: Una dintre cele mai vechi şi conservatoare instituţii din lume ar putea schimba definitiv statele şi economia modernă: Planul ambiţios al lui Papa Francisc pentru Vatican este pe cale să zguduie normele şi să aducă o nouă viziune de ”economie socială”
Historia: Întâlnire istorică între Biserici. Patriarhul ortodox Bartolomeu merge la înscăunarea Papei Francisc
www.dw.com: Lungul drum către lumină. Abuzurile din istoria catolicilor
