Mii de refugiati kurzi, platesc sau mor

 

Nu exista in lume un popor mai vanat, mai alungat si mai maltratat decat poporul kurd. Kurzilor le este atribuita situatia aparte de a fi cea mai ampla si mai numeroasa populatie etnica fara un stat propriu. Cea mai mare parte din populatia  kurda, aproximativ 30 milioane, traiesc raspanditi pe o zona compacta de altfel, dar aflata pe teritoriul a 5 state suverane : Turcia, Siria, Iraq, Iran si Armenia, careia i se adauga alte cateva milioane in diaspora.

Primele semne ale existentei kurzilor in aceasta parte a lumii, dateaza 2500-4000 de ani in urma, asadar teritoriul locuit în majoritate de kurzi – denumit de catre acestia Kurdistan – strabate sud-estul Turciei, nord-estul Siriei, nordul Irakului,   si vestul Iranului și Armeniei.

Astfel, kurzii reprezinta minoritati in toate aceste tari iar problema asimilarii si integrrii acestei minoritati, sau macar evolutia acesteia in raportul cu fiecare stat in parte, a fost si este o situatie conflictuala permanenta.

Ca in multe alte state si concepte islamice, kurzii sunt divizati si intern nu doar geo-politic. Majoritatea sunt islamisti suniti  urmati de minoritati islamice siiti si crestini. Problema divizarii insa vine din scolile juridice, responsabile cu aplicarea Coranului, astfel ca unii s-au raliat scolii saafite, insa majoritatea kurzilor din Turcia au acceptat scoala hanefita.

Ultimul masacru asupra kurzilor, condamnat international, a avut loc incepand cu 1983, organizat si sustinut de administratia Saddam Hussein cunoscuta ca si campania Al-Anfal, in urma careia oficial 200,000 de etnici kurzi si au pierdut viata, iar non-documentar, cca 850,000 de oameni au fost omorati sau declarati disparuti.

In nordul Irakului,pe un teren arid si deluros, unde praful face ca vizibilitatea sa fie redusa si ziua si noaptea cu aproape 50%,  la 90 km de granița cu Siria se afla tabara de refugiati kurda Al-Gawih-lan.

Începând cu 2013, tabara a reprezentat casa si adapost  pentru cel putin  8.000 de cetateni etnici kurzi sirieni ce au fugit din calea războiul civil al țării .

Acum, trebuie sa se creeze alte cateva zeci de mii de locuri, pentru ca  in urma ofensivei Turciei din nordul Siriei, valuri de oameni, femei, copii, batrani si tineri, sunt din nou nevoiti sa fuga din calea bombardamentelor.

Administratorii taberei sunt depasiti de situatie.

Se  plimbă dezorientati nestiind unde si cum vor organiza locuri/spatii, toalete  si cazare pentru asemenea volum de oameni. Tabăra este în construcție, chiar acum , în timpul in care noii veniți încearcă să se așeze.

Un utilaj portocaliu nivelează terenul noroios, iar copiii se joacă sapandu-si ascunzători între rândurile de corturi ce au fost odata albe, acum gri si înclinate spre  murdăria  neuniformă.

În apropiere, o alta echipa  construiește in graba o toaletă de urgență și o zonă de duș.

Cel puțin 14.000 de refugiați sirieni kurzi au ajuns în Irak în ultima lună, potrivit managementului lagărului de refugiați.

Nashira Jalal al-Din stă pe un petic de pamant usact din  fata unui cort, tinand in brate un baietel de 3 ani.Este nepotul ei. Cortul nu este al ei. Nu are un cort inca. Alte  doua nepoate se plimbă în jurul ei.

Ea a scăpat din nord-estul Siriei, cu una dintre fiicele sale și copiii acesteia. Dar restul familiei se afla inca in Siria, despre care nu se mai stie nimic. Tatal copiilor, sotul ei, o alta fiica, toti sunt inca in Qamlishi, sub asediul unor atacuri militare nocturne si nu se stie daca au scapat, daca au murit sau daca au reusit macar sa se ascunda.

« Casele noastre erau la granita cu Turcia. Cand au inceput atacurile, am devenit intr-o singura noapte linia de foc intre gloantele si bombele turcesti si cele ale soldatilor sirieni. Sau kurzi. Eu cred ca kurzi… » ne spune Nashira

« Cand casa noastra a devenit refugiu pentru soldatii sirieni-kurzi, iar in dormitorul copiilor erau arme si munitie, cand ginerele meu a fost obligat sa se alature fortelor armate, atunci am fugit sperand sa salvam copiii », mai spune ea

Toti  vecinii ei au fost omorati.

Cealalta fiica și familia ei au rămas acolo, protejandu-si în timpul zilei casa dar la lasarea intunericului refugiindu-se prin colturile parasite ale orasului. Luptele aveau loc doar noaptea.

Pana la granita cu Irakul, Nashira si cei pe care a reusit sa i salveze, a calatorit o saptamana. La granita insa, s-au ascuns timp de alte 4 zile, fara mancare, fara apa si fara telefoane. Fortele kurde retineau pe oricine  incerca sa paraseasca teritoriul, incercand astfel sa forteze barbatii sa lupte.

Dupa 4 zile, au reusit sa angajeze calauze contra a 300 usd de persoana care astfel au ocolit fortele militare kurde sau siriene si i-au trecut in teritoriul irakian.

În fiecare seară, copiii mă întreabă dacă tatăl lor va muri în Siria sau dacă va putea să vină aici“, spune ea.

Majoritatea refugiatilor kurzi cu care am vorbit în tabără, au confirmat ca familiile lor inca se afla in Siria, despre care nu stiu nimic si despre care spera ca inca traiesc. Doar ca sperantele lor au devenit de mult goale si pline de lacrimi.

Ali Wannab Abbas un barbat de cca 65-70 de ani ne a povestit ca a fost nevoie de 15 zile pentru el si familia sa sa poata trece granita. Au strabatut o distanta de 85 km pe timp de noapte, carandu-si cu greu putinul ce l-au salvat din Siria odata atacurile incepute. Evitarea soldatilor kurzi a fost deosebit de dificilă, atat de multa ura a intalnit in acest traseu al mortii, încât aproape renuntasera, cand unul dintre fii sai, aflat in Germania, a trimis prin intermediari 650 usd de persoana pentru a le permite sa plateasca calauze, ce intr-un final au reusit sa-i ocoleasca punctele de control, precum si blocadele organizate ad-hoc. Aceste calauze, sunt in fapt fosti luptatori kurzi, dezertori din armata siriana, care daca ar fi capturati ar fi executati pe loc.

 

Militiile YPG(Unitatile de Aparare a Poporului, auto-proclamate), grupari paramilitare puternic finantate si excellent organizate, ce coopereaza cu opozitia militara Siriana in combaterea Statului Islamic, au rol activ in blocarea pe teritoriul Siriei, in zonele teritoriale kurde, a tuturor barbatilor kurzi, incercand implicarea acestora in ofensiva contra atacurilor Turciei. In esenta, controland teritorii ample in nordul Siriei, respectiv in Guvernoratul Ar-Raqqa, Alep si Al-Hassak, armata populara democratica Yekîneyên Parastina Gel(YPG), incearca cu ajutorul fortelor militare ale opozitiei sa defazeze teritoriile kurde in interiorul Siriei, cat mai mult si cat mai amplu.

Foarte multi refugiati din tabara Al-Gawih-lan ne au confirmat retinerea si chiar arestarea unui numar nedefinit de barbati kurzi, ce nu au mai reusit sa se alature familiilor in exodul ultimelor luni.

Oficialii si ofiterii YPG au refuzat sa si exprime un punct de vedere.

Conform statisticilor superintendentilor taberei, numarul refugiatilor barbati a scazut dramatic in ultimele 2 luni. Daca in primele zile ale inceputului conflictului, primeau cca 1700-2000 de oameni, inclusiv barbate kurzi-sirieni, in aceste zile daca mai ajung 200-300.

Este demonstrat faptul ca doar un grup de oameni fara barbati in componenta (doar femei si copii), extrem de norocos poate strabate teritorii de cca 50-100 km, pedestrian, si sa poata ajunge vii si nevatamati in taberele de refugiati, salvandu-si astfel vietile lor si ale copiilor. Majoritatea femeilor nu se incumeta sa plece cu copiii pe distante atat de lungi fara protectia barbatilor. Violurile si atrocitatile déjà cunoscute in aceste teritorii, le opresc sa incerce asta. Si atunci aleg sa moara in satele aflate sub asediu militar sau sa moara pe drumul pana la prima asezare de refugiu sub protectia UN.

Expresia cea mai des intalnita in tabara din nordul Irakului, a fost «  INSHALLAH »

Ne am intrebat care ar fi expresia pe care am intalni-o in satele sub asediu unde barbati, femei, copii, batrani sunt tinuti sub forta militara, obligati sa astepte rafalele seceratoare de gloante dinspre turcia, noapte de noapte.

Pentru cei aproape  45,000 de refugiati, soseste pranzul. Lucratori voluntari ai organizatiilor de ajutorare a refugiatilor, folosesc cazane uriase cu orez si tocana. Oamenii ies din corturi, se ridica de pe balotii uzi, si carand castroane metalice sau mici recipiente, se aliniaza cuminti pentru a primi hrana. Femeile si copiii in partea stanga, barbatii in dreapta.

 

Undeva, izolat de multime, un barbat fumeaza nepasator o tigara. Abordandu-l, ne spune ca nu sta de vorba cu media americana. Explicandu-i ca nu facem parte din acesta categorie, este de acord sa vorbeasca cu noi, explicandu-ne ca a fost profesor de chimie, sirian de origine kurda si ca supararea sa este peste masura, zicand ca Trump, om de afaceri, i-a vandut. Trupele americane retrase si acordul facut de presedintele american cu turcii, resuseste sa distruga inca odata poporul kurd.

La 6 octombrie 2019, președintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, l-a informat pe presedintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, ca nu se opune planurilor acestuia de a lansa o ofensiva militara in regiunile controlate de Fortele Democrate Siriene (SDF) kurde din nord-estul Siriei.

Astfel,  decizia SUA de a-si retrage trupele stationate in aceasta zona a fost anuntata la scurt timp.

La 9 octombrie 2019, Turcia a lansat o operatiune militara cu sprijinul militiilor arabe siriene.

Autoritatile turce au privit mereu cu retinere orice cerere de autodeterminare a poporului kurd, atat din interiorul, cat si din exteriorul granitelor tarii iar acest lucru s-a tradus printr-o reprimare continua a drepturilor la libertatea de exprimare si la participarea politica in sud-estul Turciei si prin utilizarea pe scara larga a acuzatiilor de terorism fara a exista dovezi convingatoare dar intrucat trupele SDF au jucat un rol vital in lupta impotriva Daesh/ISIS si continua sa joace un rol important in asigurarea securitatii in regiune, Turcia a sustinut masacrele initiate de gruparile paramilitare siriene, finantand totodata si ofensiva proprie asupra teritoriilor kurde din nordul siriei.

In tabara apar din cand in cand camioane cu alimente, fructe si bauturi racoritoare, apa, in general. Dar clientii nu prea sunt, economiile kurzilor fiind déjà cheltuite pentru a-si salva vietile si copiii. Spera sa apara ceva locuri de munca in Irak, dar si acestea sunt incerte, ca si tot viitorul lor. Incertitudinea planeaza si asupra vietilor lor nu doar asupra viitorului economic.

Handren Ali-Ahmed, un alt refugiat kurd, spera ca vor sta in tabara doar temporar si ca in curand se vor instala in Irak iar viata lor va putea fi continuata. Numai ca, doar la cateva sute de metri distanta, sectiunea veche a taberei Al-Gawih-lan adaposteste alte mii de sirieni-kurzi ce au ajuns acolo cu ani in urma si ale caror sperante s-au contopit cu praful si noroiul taberei. Dar asa cum stim, speranta moare ultima. Copiii mor primii.

Conform Rezolutiei Parlamentului European referitoare la operatiunea militara turca în nord-estul Siriei si consecintele ei, 2019/2886(RSP), intrucat UE este cel mai mare donator de ajutor umanitar in Siria și tarile invecinate, angajand peste noua miliarde de euro de la inceputul crizei, condamnam cu fermitate ofensiva militara a Turciei în nord-estul Siriei si solicitam incetarea imediata a focului si retragerea rapida a trupelor turce;(…)

Solicitam tuturor partilor implicate in conflict, in special Turciei, sa isi respecte cu strictete obligatiile care ii revin in temeiul dreptului umanitar international si sa protejeze civilii, inclusiv respectand interdictia de a comite atacuri directe asupra civililor si asupra tintelor civile, cum ar fi scolile, si de a comite atacuri nediscriminate si disproportionate; indeamna toate partile sa le asigure civililor traversarea in siguranta a zonei si sa le acorde acces neingradit la asistenta umanitara; indeamna toate partile sa protejeze copiii în toate situatiile (…)

Sursa : B90123/2019

Rezoluția Parlamentului European referitoare la operațiunea militară turcă în nord-estul Siriei și consecințele ei

(2019/2886(RSP))

Parlamentul European

 

 

 

Eugen Chiracu, OCHR

Jamal Al-Rawdi, UNHCHR