Obtinerea unei compensatii de la operatorul de transport aerian

O analiză în ansamblu atât a cadrului legislativ ce reglementează activitatea de transport aerian cât și a căilor de acțiune

În cazul în care un asemenea eveniment are loc, din start trebuie avut în vedere faptul că normele europene insitituie operatorului de transport aerian sarcina plății unor compensații în cazul producerii evenimentelor limitativ prevăzute de lege.

Pentru o mai buna înțelegere atât a reglementărilor legale în materie, cât și a definiției și a poziționării consumatorului în raport cu comercianții care activează în piață, urmează prezentate atât baza legală relevantă din legislația română, cât și completările aduse de legiuitorul comunitar prin Regulamentul (CE) nr. 261/2004, care are aplicabilitate directă în situațiile care fac obiectul unei compensații.

În ceea ce privește conceptul de “consumator” în contextul general al pieței și al societății, ne raportăm la prevederile Ordonanței nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, precum și la prevederile Legii nr. 296/2004 privind Codul Consumatorului.

Ordonanța nr. 21/1992 ne arată la Art. 3 alin. d) că printre principalele drepturi ale consumatorilor este dreptul de a fi despăgubit pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor și serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege. Același act normativ stipulează la Art. 16:

  • Consumatorul poate solicita plata unor despăgubiri, potrivit clauzelor contractuale sau dispozițiilor legale, în cazul remedierii ori al înlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzătoare;
  • Soluționarea solicitării plătii unor prejudicii morale sau daune conexe remedierii ori înlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzătoare cerute de consumatori sau de operatorii economici este de competența instanței judecătorești competente ori a organismului de mediere competent.

Art. 27 din Ordonanța nr. 21/1992 ne arată că Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, organ de specialitate al administrației publice centrale, subordonat Guvernului, coordonează și realizează politica Guvernului în domeniul protecției consumatorilor.

Dreptul la despăgubiri este prevăzut si de Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumatorului. Astfel:

Potrivit Art. 5, Statul, prin autoritatea centrală cu atribuții în domeniul protecției consumatorilor, are drept obiective: [..] e). despăgubirea efectivă a consumatorilor.

Potrivit Art. 25: Obligațiile prestatorilor de servicii: […] e) să răspundă pentru prejudiciul actual și cel viitor cauzat de serviciul defectuos prestat.

Potrivit Art. 27: Consumatorii beneficiază de următoarele drepturi: […] d) de a fi despagubiți în mod real și corespunzător pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor și serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege.

În ceea ce privește activitatea de transport aerian, cu precădere situațiile limitative prevăzute de lege care atestă dreptul la o compensație, acestea sunt cuprinse de Regulamentul (CE) nr. 261/2004.

*

Prevederile extrase din legislația română sunt deosebit de importante pentru că reglementează întreg cadrul legal de funcționare a relației comerciant-consumator. Cu privire la compensația în cazul întârzierilor/anulărilor unor curse aeriene, precum și a altor evenimente conexe, ne raportăm inclusiv la Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 295/91.

 

Regulamentul (CE) nr. 261/2004

-extras cu articole relevante față de obiectul lucrării-

Articolul 1. Obiectul.

  1. Prezentul regulament stabilește condițiile în care pasagerii își pot exercita drepturile minime atunci când:
  • Li se refuză îmbarcarea împotriva voinței lor;
  • Zborul este anulat;
  • Zborul este întârziat.

Articolul 4. Refuzul la îmbarcare.

  1. În cazul în care un operator de transport aerian anticipează un posibil refuz la îmbarcare, atunci mai întâi trebuie să facă un apel la voluntari dispuși să renunțe la rezervările lor în schimbul unor indemnizații acordate în condițiile care urmează a fi convenite între pasagerul respectiv și operatorul de transport aerian. Voluntarii sunt asistați în conformitate cu articolul 8, asistența fiind oferită pe lângă indemnizațiile menționate în prezentul aliniat.
  2. În cazul în care numărul voluntarilor este insuficient pentru a permite îmbarcarea celorlalți pasageri cu rezervări, operatorul de transport aerian poate să refuze îmbarcarea pasagerilor împotriva voinței acestora.
  3. În cazul în care pasagerilor li se refuză îmbarcarea împotriva voinței lor, operatorul de transport aerian le acordă imediat despăgubiri în conformitate cu articolul 7 și le oferă asistență în conformitate cu articolele 8 și 9.

Articolul 5. Anularea zborului.

  1. În cazul anulării unui zbor, pasagerilor în cauză trebuie:
  • Să li se ofere asistență de către operatorul de transport aerian în conformitate cu articolul 8 și
  • Să li se ofere asistență de către operatorul de transport aerian în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (a) și articolul 9 alineatul (2), precum și, în eventualitatea unei redirecționări, în cazul în care ora de plecare anticipată a unui nou zbor este de cel puțin o zi după plecarea programată pentru zborul anulat, asistența specificată la articolul 9 alineatul (1) litera (b) și articolul 9 alineatul (1) litera (c) și
  • Să primească o compensație din partea operatorului de transport aerian, în conformitate cu articolul 7, cu următoarele excepții:
  • În cazul în care sunt informați despre această anulare cu cel puțin două săptămâni înainte de ora de plecare prevăzută sau
  • În cazul în care sunt informați despre această anulare într-un termen cuprins între două săptămâni și șapte zile înainte de ora de plecare prevăzută și li se oferă o redirecționare care să le permită să plece cu cel mult două ore înainte de ora de plecare prevăzută și să ajungă la destinația finală în mai puțin de patru ore după ora de sosire prevăzută sau
  • În cazul în care sunt informați despre această anulare cu mai puțin de șapte zile înainte de ora de plecare prevăzută și li se oferă o redirecționare care să le permită să plece cel târziu cu o oră înainte de ora de plecare prevăzută și să ajungă la destinația finală în mai puțin de două ore după ora de sosire prevăzută.
  1. În cazul în care pasagerii sunt informați despre anulare, acestora li se oferă explicații privind posibilitățile de transport alternative.
  2. Operatorul de transport aerian nu este obligat să plătească compensații în conformitate cu articolul 7, în cazul în care poate face dovada că anularea este cauzată de circumstanțe extraordinare care nu au putut fi evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile.
  3. Sarcina dovedirii faptului că pasagerul a fost într-adevar informat despre anularea zborului, cu indicarea momentului precis, revine operatorului de transport aerian.

Articolul 6. Întârzierea zborului.

  1. În cazul în care un operator de transport aerian anticipează o posibilă întârziere a unui zbor peste ora de plecare prevăzută, după cum urmează:
  • Timp de două ore, în cazul zborurilor de peste 1500 kilometri sau mai puțin sau
  • Timp de trei ore sau mai mult, în cazul tuturor zborurilor intracomunitare de peste 1500 km și al oricăror zboruri cuprinse între 1500 si 3500 de kilometri sau
  • Timp de 4 ore sau mai mult, în cazul tuturor zborurilor care nu se încadrează la literele (a) sau (b),

Pasagerilor li se oferă de către operatorul de transport aerian următoarele:

  • Asistența specificată la articolul 9 alineatul (1) litera (a) și articolul 9 alineatul (2) și
  • În cazul în care ora de plecare anticipată este la cel puțin o zi după ora de plecare anunțată inițial, asistența specificată la articolul 9 alineatul (1) litera (b) și articolul (9) alineatul (1) litera (c) și
  • În cazul în care întârzierea este de cel puțin cinci ore, asistența specificată la articolul 8 alineatul (1) litera (a).
  1. În orice caz, asistența se oferă în limitele de timp stabilite în cele de mai sus corespunzător fiecărei distanțe de zbor.

Articolul 7. Dreptul la compensare.

  1. Când se face trimitere la prezentul articol, pasagerii primesc o compensație în valoare de:
  • 250 EUR pentru toate zborurile de 1500 kilometri sau mai puțin;
  • 400 EUR pentru toate zborurile intracomunitare de peste 1500 kilometri și pentru toate zborurile cuprinse între 1500 și 3500 kilometri;
  • 600 EUR pentru toate zborurile care nu se încadrează la literele (a) sau (b).

Pentru stabilirea distanței se ia în considerare ultima destinație unde pasagerul urmează să sosească după ora prevăzută datorită refuzului la îmbarcare sau anulării zborului.

  1. Atunci când, în conformitate cu articolul 8, pasagerilor li se oferă direcționarea spre destinația finală cu un zbor alternativ, a cărui ora de sosire nu depășește ora de sosire prevazută a zborului rezervat inițial
  • Cu două ore, pentru toate zborurile de 1500 kilometri sau mai puțin sau
  • Cu trei ore, pentru toate zborurile intracomunitare de peste 1500 kilometri și pentru toate celelalte zboruri cuprinse între 1500 și 3500 kilometri sau
  • Cu patru ore, pentru toate zborurile care nu se încadrează la literele (a) sau (b), operatorul de transport aerian poate reduce cu 50% compensația prevăzuta la aliniatul (1).
  1. Compensația menționata la aliniatul (1) se plătește în numerar, prin transfer bancar electronic, ordin de plată bancar sau cec bancar sau, cu acordul scris al pasagerului, în bonuri de călătorie și/sau alte servicii.
  2. Distanțele indicate la aliniatele (1) și (2) se măsoară prin metoda rutei ortodromice.

Articolul 8. Dreptul la rambursare sau redirecționare.

  1. Când se face trimitere la prezentul articol, pasagerilor li se oferă posibilitatea de a alege între:
  • Rambursarea, în termen de sapte zile, în conformitate cu procedurile prevazute la articolul 7 alineatul (3), a întregului cost al biletului, la prețul de achiziție pentru partea sau părțile de călătorie neefectuate și pentru partea sau părțile deja efectuate, în cazul în care zborul devine inutil în raport cu planul de călătorie inițial al pasagerului, împreună cu, dacă este cazul,
  • Un zbor de retur la punctul de plecare inițial, cât mai repede posibil;
  • Redirecționarea, în condiții de transport comparabile, spre destinația finală, cât mai repede posibil sau
  • Redirecționarea, în condiții de transport comparabile, spre destinația finală, la o dată ulterioară, la alegerea pasagerului, sub rezerva existenței unor locuri disponibile.
  1. Alineatul (1) litera (a) se aplică, de asemenea pasagerilor ale căror zboruri fac parte dintr-un pachet de servicii turistice, cu excepția dreptului la rambursare, în cazul în care un astfel de drept derivă din Directiva 90/314/CEE.
  2. În cazul în care, un oraș, o aglomerație urbană sau o regiune este deservită de mai multe aeroporturi, operatorul de transport aerian oferă pasagerului un zbor spre un aeroport diferit de cel pentru care s-a făcut rezervarea inițială, operatorul de transport aerian suportă costul transferului pasagerului de la aeroportul alternativ fie spre cel inițial, fie spre o altă destinație apropiată convenită cu pasagerul.

Articolul 9. Dreptul la deservire.

  1. Când se face trimitere la prezentul articol, pasagerii au dreptul să li se ofere gratuit următoarele:
  • Mese și băuturi răcoritoare, direct proporționale cu timpul de așteptare;
  • Cazare hotelieră
  • În cazul în care este necesară o ședere de una sau mai multe nopți sau
  • În cazul în care este necesară o ședere suplimentară față de cea prevazută de pasager;
  • Transportul dintre aeroport și locul cazării (hotel, altele).
  1. În plus, pasagerii au dreptul la două apeluri telefonice gratuite și de a trimite mesaje prin telex, fax, sau e-mail.
  2. La aplicarea prezentului articol, operatorul de transport aerian acordă o atenție specială nevoilor persoanelor cu mobilitate redusă și însoțitorilor acestora, precum și nevoilor copiilor fără însoțitor.

Articolul 10. Surclasarea și declasarea.

  1. În cazul în care un operator de transport aerian cazează pasagerul la o clasă de călătorie superioară prețului de achiziție al biletului, operatorul nu poate pretinde o plată suplimentară.
  2. În cazul în care un operator de transport aerian cazează pasagerul la o clasă inferioară prețului de achiziție al biletului, atunci acesta, în termen de șapte zile și în conformitate cu prevederile articolului 7 alineatul (3), rambursează
  • 30% din prețul biletului pentru toate zborurile de 1500 kilometri sau mai puțin sau
  • 50% din prețul biletului pentru toate zborurile intracomunitare de peste 1500 kilometri, cu excepția zborurilor dintre teritoriul european al statelor membre și departamentele franceze de peste mări și pentru toate celelalte zboruri variind între 1500 si 3500 kilometri sau
  • 75% din prețul biletului pentru toate zborurile care nu se încadrează în cazurile menționate la alineatele (a) sau (b), inclusiv zborurile între teritoriul european al statelor membre și departamentele franceze de peste mări.

*

Am considerat drept necesară includerea acestui extras destul de consistent din Regulament, deoarece în acest mod pot fi consultate toate situațiile prevăzute de textul de lege. Este cunoscut faptul că pasagerii care își cer drepturile conform acestor prevederi, în cea mai mare parte solicită compensația în legătură cu anularea sau cu întârzierea unui zbor, asta și datorită faptului că aceste două situații sunt cele mai întâlnite în practică. Chiar dacă aceste situații eclipsează într-o măsură pe celelalte, respectiv refuzul la îmbarcare și declasarea, nu trebuie scăpat din vedere aspectul că și aceste evenimente sunt reglementate de Regulamentul (CE) nr. 261/2004. Mai mult, anularea sau întârzierea unui zbor se corelează atât cu dreptul la compensare, cât și cu drepturile la deservire și rambursare sau redirecționare, după fiecare caz în parte.

*

Ca urmare a instituirii acestor prevederi comunitare, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 1912/2006 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării Regulamentului (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 […], care stabilește reguli comune privind compensarea și asistența acordate pasagerilor în cazul refuzului la îmbarcare și al anulării sau întârzierii zborurilor și care abrogă Regulamentul (CEE) nr. 295/91. Potrivit acesteia:

Art. 1.

  • Se desemnează Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului ca organism responsabil cu supravegherea respectării drepturilor pasagerilor, prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 261/2004 […].

Art. 2. Constituie contravenții următoarele fapte:

  • Neacordarea de către un transportator aerian a drepturilor bănești compensatorii prevăzute la art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 unui pasager îndreptățit la premirea respectivelor compensații;
  • Neacordarea de către un transportator aerian a drepturilor prevăzute la art. 8, 9 și 10 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 unui pasager îndreptățit să beneficieze de respectivele drepturi;
  • Neinformarea pasagerilor de către transportatorul aerian, potrivit cerințelor prevăzute la art. 14 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004.

Art. 3.

  • Contravențiile prevăzute la Art. 2. se sancționează după cum urmează:
  • Contravențiile prevăzute la litera (a) cu amendă de la 1000 la 2500 lei;
  • Contravențiile prevăzute la litera (b) cu amendă de la 800 la 1800 lei;
  • Contravențiile prevăzute la litera (c) cu amendă de la 300 la 500 lei.
  • Sancțiunile prevăzute la alin. (1) se aplică transporatorului aerian, individual, pentru fiecare pasager pentru care se constată nerespectarea obligațiilor ce îi revin transportatorului potrivit Regulamentului (CE) nr. 261/2004.
  • Constatarea contravențiilor prevăzute la Art. 2, precum și aplicarea sancțiunilor se fac, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, de către reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului.

Putem observa că prin această Hotărâre a Guvernului s-a stabilit atât organismul statal responsabil cu supravegherea drepturilor pasagerilor, cât și regimului sancționatoriu și aplicarea lui.

Sancțiunile față de situația întâlnită cel mai des din punct de vedere al demersurilor pasagerilor, respectiv cea privind drepturile la compensație instituite de Art. 7 al Regulamentului (CE) nr. 261/2004 sunt prevazute cu o amendă de la 1000 la 2500 RON.

Raportând aceste cifre la cursul BNR din data de 28.02.2020 (1 EUR=4.8127 RON) rezultă o amendă de la 207 EUR la 519 EUR (aproximativ). Astfel, un operator de zbor căruia i se solicită compensații conform Art. 7 din Regulament, în cazul în care nu plătește respectivele compensatii, este pasibil de amendă între 207 și 519 EUR. Reiterând prevederile Art.7, avem în vedere cele 3 situații prevăzute, și anume compensațiile raportate la distanța zborului, respectiv în sumă de 250 EUR, 400 EUR sau 600 EUR.

Raportând Hotărârea nr. 1912/2006 la Regulamentul (CE) nr. 261/2004 se pot întrevede următoarele situații:

  • Pentru refuzul plății unei compensații corelative unui zbor pe o distanță de până în 1500 km (Art. 7 alin. 1 lit. a), respectiv al sumei de 250 EUR, operatorul poate fi amendat de A.N.P.C. cu suma de 207 EUR.
  • Pentru refuzul plății unei compensații corelative Art. 7 alin 1 lit. c), respectiv al sumei de 600 EUR, operatorul poate fi amendat de A.N.P.C. cu suma de 519 EUR.

Cu titlu de exemplu, pentru un zbor intracomunitar întârziat care presupune o distanță de 2000 km, care se încadrează la dreptul de compensație prevăzut de Art. 7 alin. 1 lit. b), respectiv la o compensație de 400 EUR, pasagerul care a solicitat compensația și nu a primit-o de la operator va trebui să se adreseze către A.N.P.C., iar conform Hotărârii nr. 1912/2006, A.N.P.C. ar putea constata contravenția și în consecință să îl amendeze pe operator cu o amendă de la aproximativ 207 EUR la 519 EUR. Însă Hotărârea nr. 1912/2006 nu conține încadrări exacte cu privire la cuantumul amenzilor corelate cu literele Art. 7 din Regulament. Pe cale de consecință, exista posibilitatea ca A.N.P.C. să aplice o amendă de 207 EUR pentru nerespectarea obligației de a plăti 250 EUR, deci sancțiunea poate fi în cuantum mai mic decât obligația de plată a operatorului. Mai departe, pentru nesocotirea Art. 7 alin. 1 lit. c), respectiv pentru neplata unei compensații de 600 EUR, A.N.P.C. poate amenda pe operator cu maximul de 519 EUR, respectiv o sancțiune iarăși mai mică decât obligația de plată.

Contravențiile prevăzute de Hotărârea nr. 1912/2006 pentru nesocotirea Art. 8, 9 si 10 alin. 2 ale Regulamentului (CE) nr. 261/2004 se sancționează cu amendă de la 166 EUR la 374 EUR (sume aproximative, raportate la cursul BNR din data de 28.02.2020). Astfel, se pot întrevede următoarele situații:

  • 8 reglementează dreptul la rambursare sau redirecționare, pe cale de consecință nu avem sume exacte la care sa ne raportăm, acestea variind de la caz la caz. Astfel, avem instituită posibilitatea aplicării unor amenzi de la 166 la 374 EUR în cazul în care operatorul nu rambursează costul unui bilet de avion sau în cazul în care operatorul nu redirecționează pasagerul în condiții de transport comparabile. Pentru fiecare caz în parte există posibilitatea ca prețul biletului inițial să fie mai mare de 374 de EUR sau ca costurile de redirecționare să fie, de asemenea, mai mari. În consecință, statul român a prevăzut un cuantum al sancțiunilor ce poate fi în unele cazuri mai scăzut decât baza obligației neexecutate de către operator.
  • 9 reglementează dreptul la deservire, respectiv obligativitatea operatorului de a oferi mese și băuturi proporțional cu timpul de așteptare, cazare în cazurile în care este necesară o ședere de una sau mai multe nopți, transportul între aeroport și locul de cazare, precum și dreptul la două apeluri telefonice și trimiterea unor mesaje prin e-mail, fax, telex. Guvernul a prevăzut amenda anterior menționată inclusiv pentru nerespectarea acestor obligații, care putem observa că sunt deosebit de diferite între ele din punct de vedere al cuantificarii costului individual. Înțelegem că operatorul poate fi amendat cu 166 EUR pentru ca nu oferă o masă și o băutură, pentru că nu pune o cale de comunicare la dispoziția pasagerului, sau pentru că nu oferă o noapte de cazare. Cele trei situații posibile expuse suportă cu siguranță costuri semnificativ diferite pentru operator.
  • 10 alin. 2 reglementează situația declasării, respectiv obligativitatea operatorului de a rambursa 30%, 50% sau 75% din costul biletului, raportat la distanța zborului respectiv. Și în această situație se poate observa posibilitatea ca în cazul în care operatorul nu respectă obligația de a rambursa o sumă de bani, acesta să fie sancționat cu o amendă mai mică decât obligația de plată a operatorului.

În cazul nesocotirii prevederilor Art. 14, respectiv a obligațiilor operatorilor de a informa pasagerii în legătura cu drepturile lor, Guvernul României a prevăzut o amendă de la 62 la 121 EUR (sume aproximative, raportate la cursul BNR din data de 28.02.2020).

În orice caz, ca un operator să suporte rigorile Hotărârii 1912/2006, pasagerul trebuie să sesizeze A.N.P.C. în legătură cu evenimentul produs, respectiv cu refuzul operatorului de a plăti compensația sau de a executa o obligație, să probeze evenimentul consumat, iar A.N.P.C. la rândul sau să constate contravenția.

Bineînțeles, aplicarea de către A.N.P.C. a unei amenzi nu îl eliberează pe operator de obligație. Astfel, acesta are în continuare obligația legala de a plăti compensația, sau de a rambursa costul biletului, etc. Cât timp operatorul refuză plata compensației, obținerea efectivă a acesteia trebuie realizată în instanță. A.N.P.C. constată existența unei situații în care se impune de aplicat o contravenție și aplică amenda corespunzătoare, însă A.N.P.C. nu îi poate obține pasagerului compensația efectivă de la operator.

 

Obținerea compensației

 

Această secțiune are un rol informativ în contextul juridic anterior analizat, dar se și adresează totodată tuturor pasagerilor ce se pot regăsi într-o situație prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 261/2004, și anume atât acei pasageri cu cunoștințe juridice, cât și celor fără astfel de pregătire. Mai mult, având în vedere contextul actual al funcționalității acestor demersuri, respectiv modalitatea prin care pasagerul are acces în fapt la drepturile prevăzute de legiuitorul comunitar, trebuie menționat un aspect îngrijorător legat de practicile multor operatori de transport aerian care efectiv profită de lipsa de pregătire și de informare a pasagerilor în această materie, și în consecință se dezic prin diferite modalități, sustrăgându-se de la îndeplinirea obligațiilor legale. Astfel, precum am argumentat în deschidere, scopul acestui ghid este atât de a informa, cât și de a îndruma procedural pasagerii aflați în nevoie.

*

Primul pas îl constituie trimiterea unei plângeri companiei aeriene care a operat zborul în cauză.

Acest lucru poate fi făcut prin completarea formularului privind drepturile pasagerilor. Acest document poate fi găsit pe https://ec.europa.eu/transport/sites/transport/files/themes/passengers/air/doc/complain_form/eu_complaint_form_ro.pdf

Documentul are instrucțiuni incluse, este intuitiv, are o lungime pe departe rezonabilă, în concluzie este la obiect și destul de ușor de completat. Formularul trebuie completat, semnat și trimis operatorului de transport aerian care a operat efectiv zborul. Modalitățile de trimitere sunt fie trimiterea unui e-mail cu documentul scanat în format pdf, fie trimiterea prin postă sau curierat cu confirmare de primire.

Grijă mare la așteptări, căci unele dintre companiile aeriene nu sunt nici pe departe impresionate de un asemenea demers. În consecință, nu este exclus ca operatorul de transport aerian să rămână tăcut.

Conform legii, în urma acestei operațiuni două lucruri ar trebui să se întâmple:

  1. Compania ar trebui să ofere un răspuns cu privire la solicitarea înaintată, indiferent de forma sau de modalitatea de transmitere.
  2. Compania ar trebui să plătească compensația raportată la prevederile Regulamentului (CE) 261/2004, cât timp situația reclamată este conformă condiții de acordare a compensațiilor.

În cazul în care operatorul nu comunică un răspuns sau dacă răspunsul oferit de acesta nu este mulțumitor, pasagerul se poate adresa autorității naționale competente în materie, în speță Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului. Adresa acestei instituții este: Bld. Aviatorilor nr. 72, Sector 1, București, 011865.

În cazul în care demersurile anterior menționate nu au succes în sensul obținerii efective a compensației bănești, următorul pas este obținerea compensației prin intermediul instanței de judecată. Acest lucru se poate face în următoarele moduri:

  1. Depunerea unei acțiuni în nume personal, dacă pasagerul are cunoștințele juridice necesare.
  2. Mandatarea unei societăți care se ocupă cu obținerea acestui tip de despăgubiri.
  3. Contractarea unui avocat care să reprezinte pasagerul în instanță pentru obținerea despăgubirilor.

Cât privește competența în materie de despăgubiri în legătură cu un zbor precum și în materie de pretenții conexe, ne aflăm în fața unei competențe teritoriale alternative. Conform Codului de Procedură Civilă din 2010, Art. 113:

  • În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: […] 6. Instanța locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport.

Aducerea în discuție a competenței teritoriale nu este întâmplătoare. În domeniul transportului aerian, demersurile judiciare în vederea obținerii compensației, fie că sunt făcute în nume personal sau prin mandatar, pot fi făcute atât la instanțele locului de plecare cât și la cel de sosire. Cu alte cuvinte, pasagerii unei curse aeriene au opțiunea de a alege locul unde doresc să urmărească realizarea acestui drept.

În practică, cei mai mulți pasageri ce se regăsesc în situațiille care reclamă o compensație urmăresc acest scop odată ajunși acasă, la autoritatea din acel loc. De exemplu, cei mai mulți cetățeni români, atât pentru problemele întâmpinate pe aeroporturile din țară, dar și legat de evenimentele ce au avut loc în afara țării, pe teritoriul unui alt stat comunitar, dar care sunt conexate cu România ca destinație, aleg a întreprinde demersurile în România. Totuși, există și opțiunea de a face respectivele demersuri pe lângă autorităție străine.

 

CONCLUZII

 

Voința legiuitorului comunitar a fost expusă într-o modalitate clară spre direcția atât a protejării pasagerilor prin instituirea acestor drepturi, cât și asistarea lor în privința compensării acestora în cazul întâmpinării evenimentelor.

În expoziția Regulamentului (CE) nr. 261/2004, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene fundamentează rațiunea existenței acestui act inclusiv datorită neajungerii la rezultatele scontate prin vechiul Regulament. Astfel, alin. (3) ne arata că: “Deși Regulamentul (CEE) nr. 295/91 al Consiliului din 4 februarie 1991 de stabilire a normelor comune privind sistemul de compensare pentru refuzul la îmbarcare din cadrul transporturilor aeriene regulate a stabilit o protecție de bază a pasagerilor, numărul pasagerilor cărora le este refuzată îmbarcarea împotriva voinței lor rămâne în continuare excesiv de ridicat, la fel ca și numărul pasagerilor afectați de anulări fără o avertizare prealabilă, precum și al celor afectați de întârzieri prelungite.“

Cu toate acestea, raportându-ne cel puțin la România, dar nu limitativ la acest stat, măsurile transpuse și practica în materie nu par a fi în consonanță cu voința anterior menționată.

Astfel, după cum am enunțat în prezenta lucrare, conduita adoptată de unii operatorii de transport aerian, în foarte multe cazuri este retractivă, pasivă, respectiv desconsiderativă față de lege, din foarte multe motive ce pot fi îndelung analizate, dar care de altfel duc spre aceeași consecință: menținerea leziunii față de pasager și nerepararea prejudiciului.

În realitate, obținerea compensației este de cele mai multe ori condiționată de contractarea suplimentară a asistenței plătite, respectiv a societăților de profil care se ocupă cu recuperarea compensațiilor de la operatorii de transport aerian în schimbul unui comision.

Practica ne arată că cei mai mulți pasageri lezați sunt îndriduiți de împrejurări către aceste societăți sau către cabinete de avocatură, consecința fiind obligarea indirectă a pasagerului către un cost suplimentar pentru obținerea unei compensații pe care legea o stabilește în mod clar și strict limitativ.

Având în vedere că pasagerul este nevoit să apeleze la astfel de intermediari pentru realizarea unui drept, putem spune că aspectele procedurale concrete suprimă într-o măsură voința legiuitorului comunitar, dat fiind că într-un final, pasagerului i se remite o sumă mai mică decât cea stipulată de Regulamentul (CE) nr. 261/2004.

Nu în ultimul rând, pe lângă aspectele legate de obținerea efectivă a compensațiilor, trebuie avut în vedere și cadrul legal sancționator stabilit la nivel local de către Guvernul României. După cum am dezvoltat în secțiunea analizei cadrului legislativ, statul român, prin Hotărârea nr. 1912/2006 a stabilit regimul sancționator pentru operatorii de zbor care nu respectă prevederile Regulamentului nr. 261/2004. Însă cuantumul amenzilor prevăzute de respectiva hotărâre este discutabil în raport cu impactul concret asupra operatorilor de zbor care nu respectă prevederile legale.

Având în vedere și aspectul că pentru ca respectivele sancțiuni să fie aplicate, A.N.P.C. trebuie sesizată, având în vedere realitatea că o bună parte dintre pasagerii lezați, din diferite motive, atât subiective cât și obiective, nu întreprind demersurile necesare, având în vedere că și în cazurile în care demersurile sunt făcute, aplicarea sancțiunilor nu reprezinta o certitudine în fiecare caz, putem concluziona că sistemul de protecție al pasagerilor instituit de autorități nu prezintă în concret măsuri care să descurajeze aceste practici și conduite ale operatorilor de zbor,  în cazurile în care aceștia nu respectă legea.

O notă optimistă este dată de curentul recent prin care tot mai mulți pasageri încep să își ceară drepturile, probabil inclusiv datorită campaniilor de informare întreprinse de autoritățile comunitare și de societățile private anterior menționate care au ca scop atragerea acestor pasageri ca clienți. Acest trend îmbucurător nu trebuie totuși să facă uitată perioada în care prevederile Regulamentului (CE) nr. 261/2004 au fost într-o măsura și mai mare nerespectate, și anume perioada imediat următoare instituirii Regulamentului.

Cu siguranță este loc de îmbunătățiri ale cadrului legislativ intern, astfel încât scopul Regulamentului (CE) nr. 261/2004 să fie dus la îndeplinire pe plan local. Acest lucru se poate face prin adoptarea unui cadru legislativ care să asigure atât facilitarea obținerii efective a compensațiilor de la operatori, cât și un regim sancționator serios și eficient, care să descurajeze nesocotirea prevederilor legale.

 

Extras din lucrare scrisă de Rareș Florentin Mazâlu

 

CITESTE LUCRAREA COMPLETA AICI