Cel mai mare dezastru nuclear din istoria omenirii – multipla topire a reactoarelor de la Fukushima Daiichi – a avut consecințe catastrofale atât asupra mediului înconjurător cât și asupra sănătății întregii populații umane. Consecințele nu se pot prezice cu exactitate având în vedere magnitudinea fără precedent a catastrofei, chiar și 11 ani mai târziu.
Investigații corelate
Începând cu data de 11 martie 2011, au fost eliberate în atmosferă sute de tone de material nuclear extrem de radioactiv, care au contaminat aerul într-un mod fără precedent. În doar câteva zile, au fost detectate deasupra continentului american și celui european cantități semnificative de particule nucleare provenite de la Fukushima. Aceste particule au fost difuzate de către masele de aer și împrăștiate pe toată suprafața globului pământesc. Apoi treptat, s-au așezat pe sol și au fost inspirate și ingerate de noi toți.
Predicțiile de difuzie în atmosferă a gazelor toxice radioactive de la Fukushima, pentru primele 180 de ore
Așa cum am mai arătat în activitatea noastră jurnalistică, efectele pe termen lung ale contaminării radiologice pot apărea mai devreme sau mai târziu în funcție de dozajul și de perioada expunerii.
Astfel, o expunere pe o perioadă mai scurtă de timp la o sursă puternică va creea o manifestare mai puternică: arsură a pielii, arsură a organelor interne, cancere agresive sau chiar MOF *Multiple Organ Failure / cedarea sistemică a organelor. În cazul unei expuneri la o sursă medie de radiație, manifestările pot fi mai slabe, însă tot fatale: cancere medii, boli cronice și alte afecțiuni care apar peste câțiva ani. Iar în cazul unei expuneri la o sursă mai slabă de radiație ionizantă, însă constantă, pentru o perioadă mai mare de timp, vorbim de cancere ale sângelui cum este leucemia, și ale sistemului limfatic și endocrin. Aceste afecțiuni din urmă pot apărea chiar și peste 25 de ani și afectează cu precădere organele de reproducere și creierul.
Existența consecințelor contaminării nucleare asupra sănătății umane ne este confirmată chiar de forma actualizată a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene din 17 ianuarie 2014, unde găsim directiva 2013/59/EURATOM a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante:
(27) Contaminarea mediului poate reprezenta o amenințare la adresa sănătății umane. Legislația secundară a Comunității a considerat până în prezent acest tip de contaminare exclusiv drept o cale de expunere a populației direct afectate de efluenții radioactivi eliberați în mediu. Întrucât starea mediului poate avea un impact asupra sănătății umane pe termen lung, aceasta impune o politică de protecție a mediului împotriva efectelor nocive ale radiațiilor ionizante. În scopul protecției pe termen lung a sănătății umane, ar trebui luate în considerare criterii de mediu bazate pe date științifice recunoscute la nivel internațional [cum ar fi cele publicate de CE, ICRP, Comitetul științific al Organizației Națiunilor Unite pentru efectele radiației atomice, Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA)].
Încă din martie 2011, imediat după dezastrul atomic japonez, comunitatea științifică globală a început să caute o modalitate de a identifica persoanele contaminate cu particule nucleare de la Fukushima. Iar în 13 mai 2015 este propusă o posibilitate în revista SCIENCE.ORG:
12 cercetători de la Departamentul de radio-oncologie al Școlii Medicale Harvard din cadrul Institutului de Cancer Dana-Farber din Boston, în frunte cu Dipanjan Chowdhury au propus în studiul lor denumit „MicroARN-urile serice sunt indicatori timpurii de supraviețuire după leziuni hematopoietice induse de radiații” următoarele:
Three Mile Island, Cernobîl și Fukushima au fost accidente catastrofale la centralele nucleare din Statele Unite, Ucraina și, respectiv, Japonia. Radiațiile rezultate în urma acestor accidente au avut consecințe teribile asupra vieților umane, nu numai în momentul accidentului, ci și pe termen lung, deoarece indivizii suferă de cancer, leziuni intestinale și infecții imprevizibile. Prevederea unei astfel de toxicități este imperfectă, iar metodele actuale nu iau în considerare daunele latente la nivelul organelor și sistemelor.
Rezultatele studiului se pare că se bazează pe șoareci „umanizați” (adică modificați genetic cu gene umane) iar în viitor se așteaptă niște eșantioane umane pe care să se poată experimenta efectele expunerii la radiație.
(…) miARN-urile reflectă impactul radiațiilor (funcția hematopoietică – de creeare a sângelui) mai degrabă decât doza. Rezultate similare au fost obținute la șoareci “umanizați”, sugerând translativitatea acestei abordări bazate pe miARN pentru a prezice toxicitatea radiațiilor la oameni. Studiile viitoare cu eșantioane umane vor permite validarea unor astfel de indicatori, precum și investigații suplimentare privind noi măsuri de intervenție, pentru a îmbunătăți îngrijirea pacienților și a spori supraviețuirea după expunerea la radiații
Expunerea accidentală la radiații reprezintă o amenințare la adresa sănătății umane care necesită o planificare și un diagnostic clinic eficient. Este nevoie urgentă de biomarkeri minim invazivi care pot prezice leziunile cauzate de radiații pe termen lung pentru un management optim după un accident de radiații
Datele noastre sugerează că miARN-urile serice pot servi drept dozimetre funcționale ale radiațiilor, reprezentând un potențial progres în evaluarea timpurie a leziunilor hematopoietice induse de radiații și în utilizarea în timp util a contramăsurilor medicale pentru a atenua impactul pe termen lung al radiațiilor.
Deci aceste miARN-uri pot juca rolul unor martori de verificare a expunerii la radiații nucleare a populației umane. Foarte interesant!
Despre acest studiu a publicat tot în revista Science și jurnalistul Dennis Normile, articolul denumit „Expus la radiații periculoase? Semnele revelatoare sunt în sângele dumneavoastră”. Aici citim:
Dacă sunteți expus la radiații provenite de la o bombă murdară sau de la topirea unui reactor nuclear, nu este ușor pentru medici să determine rapid cât de grav ați fost rănit. Chiar și leziunile grave cauzate de radiații nu sunt vizibile imediat. Acum, cercetătorii spun că au descoperit un posibil test de diagnosticare rapidă, un test care caută modificări în moleculele mici cunoscute sub numele de microARN-uri care circulă în sânge. Acest progres ar putea ajuta medicii să identifice și să trateze victimele înainte de apariția simptomelor revelatoare.
MicroARN-urile, sau miARN-urile, joacă un rol cheie în procesele care activează și dezactivează genele. Cercetătorii speră că moleculele se vor dovedi într-o zi utile ca markeri biologici ai bolilor cardiovasculare, diabetului și anumitor tipuri de cancer. MiARN-urile ar putea ajuta, de asemenea, la urmărirea eficienței tratamentelor.
Mai multe grupuri au raportat anterior că o analiză a miARN-urilor care circulă în sânge poate indica expunerea la radiații. O echipă condusă de Dipanjan Chowdhury de la Institutul de Cancer Dana-Farber din Boston, de la Școala Medicală Harvard, și-a propus să ducă această descoperire un pas mai departe și să vadă dacă analiza miARN ar putea, de asemenea, să indice gradul de afectare a radiațiilor și să prezică supraviețuirea.
(…)
Este “o lucrare interesantă” și este semnificativ faptul că analiza miARN poate prezice supraviețuirea, spune David Brenner, biofizician în domeniul radiațiilor la Columbia University Medical Center. În cazul unui accident sau al unui atac, spune el, “ar ajuta la concentrarea resurselor medicale potențial limitate asupra acelor persoane care au cea mai mare nevoie de ele”. Analiza MiRNA ar putea fi deosebit de valoroasă pentru a indica gradul de afectare a sistemului hematopoietic al individului, ceea ce este mai important pentru evaluarea opțiunilor de tratament decât simpla măsurare a dozei de radiații, spune Yoshihisa Matsumoto, biolog în domeniul radiațiilor la Institutul de Tehnologie din Tokyo.
Acum ne mai trebuie și o metodă practică și ieftină de a-i testa pe cei afectați. Un test care să detecteze miARN-urile specifice și care să poată fi produs în masă cu ușurință și să poată fi folosit de personal fără pregătire în protecția radiologică.
Testul minune RT-PCR – ieftin și ușor de folosit
Când știi ce să cauți, găsești ce-ți trebuie.
Iată că și noi am găsit studii științifice care au propus o legătură între secvențele genetice de microARN și daunele provocate de radiațiile ionizante încă din 2009. Testul folosit este bine-cunoscutul și pandemicul RT-PCR, pe care am ajuns cu toții să-l îndrăgim atât de mult. Dar se pare că nu ne este folositor doar pentru a ne verifica gripa, ci și pentru a măsura dacă cineva a fost afectat de radiațiile nucleare.
„Analiza PCR în timp real a expresiei microARN în celulele tratate cu radiații ionizante” , publicat în Biblioteca Națională de Medicină a Institutului Național de Sănătate din S.U.A. este un studiu din 2009 care vorbește despre folosirea metodei de amplificare RT-PCR în tot acest proces de detectare a daunelor provocate de radiațiile ionizante.
De asemenea, în articolul din anul 2010 denumit „Modularea transcripțională a microARN în celule umane care diferă în ceea ce privește sensibilitatea la radiații” , se detectează iarăși daune cauzate de radiații cu ajutorul metodei RT-PCR.
Tot în anul 2010 găsim ceva extrem de interesant: identificarea unei aberații a cromozomilor specifice expunerii la radiațiile ionizante, cu numele de Descentrare Cromozomială. Evident, metoda preferată de detecție este și în acest caz, amplificarea cantitativă PCR.
Asocierea directă între radiații și secvențele genetice de microARN apare și în studiile „Rolul miARN în efectele directe și indirecte ale radiațiilor ionizante” din 2011, „microARN-uri în răspunsul celulelor canceroase la radiațiile ionizante” din 2014 și „Dezvoltarea unei versiuni miniaturizate a instrumentului de analiză a cromozomilor dicentrici pentru triajul radiologic”.
În anul 2017 iese un articol de presă denumit „Detectarea expunerii la radiații cu ajutorul unui test de sânge”, unde găsim toate cuvintele cheie de care avem nevoie: dezastru nuclear, Fukushima, expunerea masivă la radiații, test simplu care detectează nivelurile de molecule numite microARN (miARN) în sânge, testul cromozomului dicentric (DCA):
Un test bazat pe ARN care s-a dovedit recent că funcționează la maimuțe ar putea ajuta la triajul victimelor dezastrelor nucleare
„După un dezastru nuclear precum cel de la Fukushima, Japonia, din 2011, personalul de prim ajutor trebuie să măsoare rapid expunerea masivă la radiații și să decidă cine are nevoie de tratament urgent. Testele existente sunt rapide și precise – dar se bazează pe laboratoare sofisticate, pe utilaje scumpe și pe o muncă meticuloasă, spune Dipanjan Chowdhury, oncolog radioterapeut la Dana-Farber Cancer Institute. “Nu avem la dispoziție cantități copioase de medicamente pentru radiații” într-o astfel de situație, adaugă el. “Deci, cum decidem cine le primește?”.
Pentru a răspunde la această întrebare, Chowdhury și colegii săi dezvoltă un test simplu pe care respondenții ar putea să îl implementeze pe teren cu expertiză sau echipamente limitate. Testul, descris în martie în Science Translational Medicine, detectează nivelurile de molecule numite microARN (miARN) în sânge și alte fluide corporale. Aceiași cercetători au identificat anterior anumiți miARN-uri ale căror niveluri cresc sau scad la șoarecii expuși la radiații.
Membrii echipei lui Chowdhury au descoperit că această semnătură de radiații există și la maimuțe (care sunt cele mai bune proxy de laborator pentru oameni). Studiul lor identifică șapte miARN-uri care fluctuează atât la șoareci, cât și la macacii expuși la radiații. Maimuțelor li s-au administrat doze letale de 5,8, 6,5 sau 7,2 grai de radiații pe tot corpul, similare nivelurilor inhalate de lucrătorii de la Fukushima (toate animalele au primit doze “letale”, dar numai unele au dus la moarte). Împreună, trei dintre aceste miARN-uri – miR-133b, miR-215 și miR-375 – pot indica cu o precizie de 100% dacă un macac s-a confruntat cu radiații, iar două – miR-30a și miR-126 – pot prezice dacă expunerea va fi fatală. Semnătura apare în termen de 24 de ore de la expunere și poate fi măsurată cu ajutorul reacției în lanț a polimerazei (PCR), o tehnică obișnuită. “Pe baza ingredientelor și a complexității, testul miARN ar trebui să fie semnificativ mai ieftin decât orice alt test existent”, spune Chowdhury.
Descoperirile la primatele neumane sunt încurajatoare, spune Nicholas Dainiak, director al Centrului de asistență în caz de urgență în domeniul radiațiilor/loc de formare de la Oak Ridge Institute for Science and Education, care nu a fost implicat în acest studiu. Cu toate acestea, Dainiak este sceptic în privința faptului că testul va depăși standardul de aur în ceea ce privește măsurarea expunerii la radiații: testul cromozomului dicentric (DCA), care necesită expertiză tehnică și echipamente atent calibrate. “De fiecare dată când apare un nou test și îl compari cu DCA, acesta eșuează de obicei”, spune Dainiak.
Chowdhury a purtat discuții informale cu companii care sunt interesate de crearea unui kit de diagnosticare rapidă pentru radiații. (…)
Va urma
