Un număr semnificativ de articole științifice ieșite din comun au fost publicate în ultimii ani în presa internațională, articole pe care presa comună autohtonă nu numai că nu le-a popularizat ci nici nu le-a înțeles pe cât se pare.
Motivul?
Nu mai avem jurnalism real. Avem în schimb “clickbait-uri” ca nimeni alții și aplicarea strategică a unor tipare de psihologie a maselor prin care are loc “terapia în grup” – exorcizarea demonilor de primăvară.
Cu toate acestea, încercând să fugim din “realitatea” unei distopii digitale continue, atenția noastră a căzut pe strigătele de ajutor ale Oceanului Pacific, ale cărui ape sunt din ce în ce mai sărace.
Astfel, găsim că articolul din februarie 2022 al South China Morning Post intitulat…
“Peștele de stâncă radioactiv prins în apropierea centralei nucleare de la Fukushima determină Japonia să suspende transporturile”
…ne reamintește de impactul ecologic al catastrofei globale continue de la Fukushima, 11 ani mai târziu.
Se pare că Japonia a ordonat oprirea transporturilor de pește negru de stâncă capturat în largul coastelor prefecturii Fukushima, după ce testele efectuate pe tonul obez capturat la sfârșitul lunii trecute au arătat niveluri de radioactivitate peste limita legală pentru consumul uman.
Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a declarat marți că respectivele capturi din sudul centralei nucleare dezafectate Fukushima Daiichi, care au fost debarcate pe 26 ianuarie, conțineau 1.400 de becquereli pe kilogram de radiații, peste limita stabilită de guvern de 100 de becquereli pe kilogram. A fost confirmat faptul că depășește cu mult standardul național.
Amintim ca 1 Bq/kg inseamna o dezintegrare atomica intr-un kilogram de materie, la fiecare secunda. In cazul de fata, un kilogram de peste avea 1400 de atomi distrusi, emitatori de radiatie ionizanta, la fiecare secunda.
Ministerul a confirmat că respectiva captură nu a fost pusă în vânzare.
“Nu mă pot abține să nu mă îngrijorez când aud astfel de lucruri”, a declarat Hideyuki Saka, co-director al Citizen’s Nuclear Information Center din Tokyo.
“În orice caz, la mai mult de un deceniu de la accidentul de la centrala nucleară, nivelurile de radiații arată încă niveluri foarte ridicate, așa că este o idee foarte proastă ca guvernul să continue cu planurile de a arunca apa de la centrală în mare”, a declarat el.
Grupurile de protecție a mediului atrag atenția că și capturile de pește scorpion negru au fost contaminate cu radiații în primele luni ale anului trecut.
NOAA Fisheries (Agenția Natională a S.U.A. pentru supravegherea oceanelor) propune ca steaua de mare floarea-soarelui să fie listată ca specie amenințată în conformitate cu Legea privind speciile pe cale de dispariție
https://www.fisheries.noaa.gov/feature-story/noaa-fisheries-proposes-listing-sunflower-sea-star-threatened-under-endangered-species
“Această propunere înseamnă că steaua de mare floarea-soarelui (Pycnopodia helianthoides) este considerată ca fiind în pericol de dispariție în viitorul apropiat. Principala amenințare la adresa speciei este reprezentată de un agent patogen letal care a provocat un focar recent de sindrom de epuizare a stelelor de mare. Acesta a ucis peste 90 % din stelele de mare floarea-soarelui între 2013 și 2017, în ceea ce este considerat cel mai mare focar de boală a faunei marine înregistrat vreodată. Stelele de mare care contractează sindromul devin letargice, dezvoltă leziuni, își pierd brațele și, în câteva zile, se dezintegrează în mase lipicioase.”
“Înainte de izbucnirea sindromului de epuizare din 2013, acestea erau una dintre cele mai abundente, răspândite și recunoscute stele de mare de pe coasta Pacificului.”
“Specia joacă un rol ecologic important prin faptul că ajută la controlul populațiilor de arici de mare în pădurile de alge și în alte habitate cu vegetație de la țărm. Din 2017, specia este rară la sud de statul Washington și a dispărut aproape în întregime de pe țărmurile din sudul Californiei, cum ar fi Channel Islands.”
“Între 2012 și 2016, proporția oceanului global care se confruntă cu valuri de căldură puternice sau severe a crescut de la 30% la aproape 70%. Valul de căldură marină din Pacificul de Est, care a afectat apele din Alaska până în California în perioada 2014-2016, a coincis cu mai mulți ani de epidemie a sindromului de epuizare din 2013-2017 și cu dispariția observată la stelele de mare floarea-soarelui. O legătură de cauzalitate nu a fost stabilită cu fermitate.”
“În august 2021, Centrul pentru diversitate biologică a înaintat o petiție către NOAA Fisheries, solicitând ca steaua de mare floarea-soarelui să fie inclusă pe lista speciilor pe cale de dispariție în conformitate cu Legea privind speciile pe cale de dispariție. În decembrie 2021, NOAA Fisheries a stabilit că petiția a furnizat informații substanțiale care sugerează că listarea ar putea fi justificată.”
Toate acestea în condițiile în care cu câteva zile mai devreme, pe 3 martie 2023, Akira Ono, președintele Companiei de Inginerie a Decomisionării și Decontaminării a Fukushima Dai-ichi a spus:
“Prea devreme pentru a prezice termenul dezafectării”
Articolul din 3 martie 2023 al Associated Press din Japonia pe acest subiect ne spunem următoarele:
TOKYO (AP) – Directorul centralei nucleare japoneze devastate de la Fukushima tocmai a dat publicității detalii despre pagubele suferite de reactor, la 12 ani după ce a fost lovit de un cutremur devastator și un tsunami, precum și despre când și cum va fi închisă. Este dificil de prezis ce se va întâmpla. Închiderea este completă.
“În viitor, ne vom confrunta cu sarcini neimaginat de dificile, cum ar fi recuperarea resturilor topite” din interiorul reactoarelor, a declarat Ono, care conduce centrala și este președintele Fukushima Daiichi Decontamination & Decontamination Engineering Co, Ltd.
Textul articolului ne mai precizează că la începutul acestui an, un vehicul subacvatic acționat de la distanță a colectat o mică mostră din interiorul unuia dintre cele trei reactoare topite – doar o lingură din aproximativ 880 de tone de combustibil topit și resturi extrem de radioactive, iar celelalte ar trebui îndepărtate și depozitate în condiții de siguranță.
Starea resturilor din camerele de izolare primară ale reactoarelor Unităților 1, 2 și 3 rămâne în mare parte necunoscută, a declarat Ono.
După o întârziere de aproape doi ani, se așteaptă ca îndepărtarea resturilor topite de la Unitatea 2 să înceapă cândva după luna septembrie a acestui an. După o întârziere de 10 ani, datorată necesității de a demola componentele clădirii care au fost afectate de exploziile de hidrogen, îndepărtarea combustibilului uzat din piscina de răcire a reactorului Unității 1 este programată să înceapă în 2027, scrie articolul japonez.
După ce tot combustibilul uzat va fi îndepărtat din bazinele de răcire până în 2031 (!!!), centrala ar trebui să fie pregătită pentru ca lucrătorii să se concentreze în sfârșit pe îndepărtarea resturilor topite din reactoare, potrivit lui Ono.
Ono a declarat: “Încă văd acest obiectiv ca pe o busolă majoră. Nu putem prezice ce se va întâmpla peste 30 de ani. Nu putem spune cu certitudine, dar dacă ar fi să facem o proiecție aproximativă pentru următorii 30 de ani, aș spune că, pentru a avansa dezafectarea în siguranță, în mod constant și rapid, este important să construim cu atenție și cu exactitate planul actual.”
“Încă văd acest obiectiv ca pe o busolă majoră. Nu putem prezice ce se va întâmpla peste 30 de ani. Nu putem spune cu siguranță, dar dacă ar fi să facem o proiecție pentru următorii 30 de ani, ar părea vital să construim planul actual cu precizie și atenție pentru a avansa degenerarea în mod constant și rapid.”
Puține progrese în îndepărtarea resturilor de combustibil de la centrala Fukushima
În cei doisprezece ani de la începutul dezastrului nuclear, Tokyo Electric Power Co. a făcut doar progrese minime în ceea ce privește îndepărtarea resturilor de combustibil de la centrala nucleară Fukushima nr. 1.
De fapt, organizația a amânat proiectul.
Reactoarele nucleare nr. 1, 2 și 3 de la centrală conțin încă aproximativ 880 de tone de resturi de combustibil.
Îndepărtarea resturilor de combustibil trebuie să se facă de la distanță, deoarece nivelurile de radiații din clădirile reactoarelor ar putea ucide o persoană într-o oră.
TEPCO intenționa inițial să înceapă să îndepărteze resturile de combustibil de la reactorul nr. 2, unde nivelurile de radiații sunt relativ scăzute, până la sfârșitul anului 2022.
Cu toate acestea, compania a declarat în august 2022 că a renunțat la acest obiectiv, invocând eșecuri în crearea unui braț robotic care ar putea fi folosit pentru a îndepărta resturile.
Lucrările de îndepărtare vor începe în a doua jumătate a anului fiscal 2023, potrivit unui nou obiectiv stabilit de companie.
Între 2041 și 2051, guvernul și TEPCO speră să finalizeze dezafectarea centralei avariate. (!!!!!)
Obiectivul inițial al companiei este de a testa recuperarea a doar câteva grame de resturi de combustibil. Încă nu a stabilit cum va fi efectuată îndepărtarea la scară mai mare.
În plus, TEPCO nu a precizat când va începe curățarea resturilor de combustibil la reactoarele nr. 1 și nr. 3.
O “metodă de scufundare” este luată în considerare pentru a îndepărta resturile de combustibil de la reactorul nuclear nr. 3, dar încă nu este clar dacă va fi pusă în aplicare.
Cu metoda de submersie, muncitorii ar acoperi clădirea care găzduiește reactorul nr. 3 cu o structură metalică, ar umple interiorul structurii cu apă pentru a scufunda reactorul și apoi ar îndepărta resturile de combustibil din partea superioară a clădirii.
Un alt factor îngrijorător în ceea ce privește centrala nucleară de la Fukushima este faptul că fundația, sau “piedestalul”, care susține vasul sub presiune al reactorului nr. 1 s-a deteriorat atât de mult încât barele de armare sunt acum expuse.
Au fost exprimate îngrijorări cu privire la rezistența la cutremur a piedestalului.
Să mulțumim însă Centrului Mondial de Meteorologie Fizică și Monitorizare Radiologică din Davos, Elveția, culcușul bătrânului Schwab, pentru grija mare pe care ne-o poartă în continuare…