Definiție:
Un condensator este un dispozitiv electric pasiv ce înmagazinează energie sub forma unui câmp electric între două armături încărcate cu o sarcină electrică egală, dar de semn opus. Acesta mai este cunoscut și sub denumirea de capacitor.
…
Un condensator electric este alcătuit din două conductoare electrice separate de o zonă neconductoare.
Pământul funcționează ca un condensator electric natural cu o capacitate semnificativă. Plăcile acestui condensator sunt reprezentate de ionosferă și de suprafața subpământeană a Pământului, iar materialul dielectric dintre ele este atmosfera. Acest condensator este încărcat continuu de Soare și de alte forțe cosmice, stocând energie care este eliberată atunci când această sarcină este perturbată.
Investigații corelate
Dacă ne imaginăm pământul și ionosfera ca fiind două suprafețe reflectorizante, aerul dintre ele va avea rolul unui izolator.
Atmosfera Pământului este bombardată în mod constant de surse de radiații naturale și artificiale, inclusiv de particule de înaltă energie provenite din radiațiile cosmice și de precipitațiile rezultate în urma testelor cu arme nucleare, ca să nu mai vorbim de nenumăratele accidente nucleare a căror regină rămâne Fukushima 2011. Acest aflux de atomi, particule și radiații nucleare are ca rezultat o atmosferă saturată cu contaminanți de particule nucleare.
Să începem să analizăm puțin un context care, ca de obicei, scapă atenției presei ordinare și anume: starea electrică a atmosferei. Veți vedea în final de ce propunem toată această discuție. Promitem.
În cazul în care atmosfera se contaminează cu particule nucleare, efectul inevitabil va fi SCURTCIRCUITAREA dintre starea electrică a pământului și starea electrică a spațiului cosmic. Vom putea simți cum se aliniază Jupiter ascendent in Mercur cu casa Berbecului de primăvară chiar în subsolul casei noastre: mai pe românește – CUTREMUR.
Spre exemplu, referitor la marele cutremur din coasta Japoniei, în 2011 găsim că articolul revistei MIT Technology Review intitulat “Atmosfera de deasupra Japoniei s-a încălzit rapid înainte de cutremurul M9, Emisiile în infraroșu deasupra epicentrului au crescut dramatic în zilele dinaintea cutremurului devastator din Japonia, spun oamenii de știință” din data de 18 mai 2011 ne relatează următoarele:
Geologii au fost mult timp nedumeriți de rapoartele anecdotice despre fenomene atmosferice ciudate în zilele dinaintea marilor cutremure. Dar a fost greu de găsit date bune care să susțină aceste povești.
Cu toate acestea, în ultimii ani, diverse echipe au înființat stații de monitorizare atmosferică în zonele cu cutremure, iar o serie de sateliți sunt capabili să trimită date despre starea atmosferei superioare și a ionosferei în timpul unui cutremur.
O asemenea stație de monitorizare atmosferică este cea din Davos, Elveția, pe care am introdus-o în articolul nostru din 21 martie 2023. Toată lumea știe ce se întâmplă la Davos an de an și că acolo se pune cap-compas.
Anul trecut, am analizat câteva date fascinante de la nava spațială DEMETER, care arată o creștere semnificativă a semnalelor radio de frecvență ultra joasă înainte de cutremurul de magnitudine 7 din Haiti din ianuarie 2010.
Astăzi, Dimitar Ouzounov, de la Centrul Goddard Space Flight Centre al NASA din Maryland și câțiva prieteni prezintă datele de la marele cutremur din Tohoku, care a devastat Japonia la 11 martie. Rezultatele lor, deși preliminare, sunt revelatoare.
Aceștia spun că, înainte de cutremurul M9, conținutul total de electroni din ionosferă a crescut dramatic deasupra epicentrului, atingând un maxim cu trei zile înainte de cutremur.
Apropo, Maryland este numele “județului” unde este localizată capitala federală a S.U.A, Washington D.C., locul unde s-a antrenat în “urgențe nucleare civile” însuși Raed Arafat, confrom CV-ului său de pe site-ul MAI.
Deci starea electrică subterană s-a manifestat în atmosferă; să ținem minte. Urmează să stabilim un cerc de cauzalitate: care este oul și care găina.
În același timp, observațiile prin satelit au arătat o creștere mare a emisiilor în infraroșu de deasupra epicentrului, care a atins un maxim în orele dinaintea cutremurului. Cu alte cuvinte, atmosfera se încălzea.
Aceste tipuri de observații sunt în concordanță cu o idee numită mecanismul de cuplare litosferă-atmosferă-ionosferă (pământ – aer – spațiu cosmic). Ideea este că în zilele de dinaintea unui cutremur, tensiunile mari dintr-o falie pe cale să cedeze determină eliberarea unor cantități mari de radon.
Radioactivitatea din acest gaz ionizează aerul la scară largă și acest lucru are o serie de efecte secundare. Deoarece moleculele de apă sunt atrase de ionii din aer, ionizarea declanșează condensarea apei pe scară largă.
Altfel spus, metalele grele din aer atrag aburii de apă și formează nori disipați – foarte asemănători fenomenului “chemtrails”. Devine evident faptul că sarcina electrică a atmosferei sensibilizează plăcile tectonice și manifestă activitate seismică.
Este cu siguranță logic ca litosfera (adică pământul), atmosfera și ionosfera să fie cuplate într-un mod care poate fi măsurat atunci când una dintre ele este perturbată.
Cutremurul din Japonia este cel mai mare cutremur care a lovit insula în epoca modernă și se va dovedi cu siguranță a fi unul dintre cele mai bine studiate. Dacă din aceste date nu apar dovezi bune ale acestei relații, alte oportunități vor fi puține și rare.
Ref: arxiv.org/abs/1105.2841: Atmosphere-Ionosphere Response to the M9 Tohoku Earthquake Revealed by Joined Satellite and Ground Observations. Preliminary Results.
În septembrie 2020 a ieșit studiul intitulat “Sinteza studiilor privind efectele electrice atmosferice semnificative ale accidentelor nucleare majore de la Cernobîl și Fukushima“, publicat pe site-ul ScienceDirect.
Materialele radioactive eliberate în timpul celor mai grave două accidente nucleare din istorie, de la Cernobîl și Fukushima, au provocat o contaminare și perturbări excepțional de importante ale mediului. Printre acestea, această lucrare se concentrează asupra efectelor legate de electricitatea atmosferică (EA). Sunt trecute în revistă măsurătorile celor mai semnificative perturbări ale valorilor diferiților parametri EA înregistrate în apropierea nivelului solului și sunt evaluate în comun rezultatele corespunzătoare. Evenimentele de la Cernobîl și Fukushima au provocat modificări ale parametrilor EA atât după transportul pe distanțe lungi (Cernobîl), cât și după transportul pe distanțe scurte, inclusiv resuspensia (Fukushima). Datele indică faptul că conductivitatea electrică a aerului este mai sensibilă la prezența radioactivității în aer decât coeficientul potențialului electric atmosferic (QPEA). Pe de altă parte, QPEA poate fi monitorizat mai ușor, iar variația sa reflectă, de asemenea, redistribuirea verticală a radionuclizilor în aer ca urmare a transportului, depunerii și resuspensiei acestora de la sol. Se oferă o scurtă prezentare generală a studiilor privind transportul atmosferic și depunerea norilor radioactivi în atmosferă pentru a facilita importanța luării în considerare a măsurătorilor EA în aceste subiecte și pentru a încorpora aceste studii în interpretarea rezultatelor măsurătorilor EA. Măsurătorile EA sunt deosebit de importante pentru studierea efectelor microfizice ale radioactivității sporite în aer, în cazul în care nu există nicio altă metodă de monitorizare la distanță, atât în condiții de vreme bună, cât și în condiții de umiditate.
Repere
- Materialul radioactiv provenit din accidente nucleare afectează câmpul electric atmosferic.
- Conductivitatea aerului este cea mai sensibilă pentru detectarea efectelor radionuclizilor în suspensie în aer
- Variațiile gradientului de potențial (PG) reflectă caracteristicile proceselor de transport vertical.
- PG util pentru a distinge scenariile de depunere umedă și uscată și pentru a detecta resuspensia
- Electricitate atmosferică utilă pentru modelarea comportamentului radionuclizilor în atmosferă.
Pe portalul științific FRONTIERS am dat de încă un studiu din 2021 care vorbește despre “Natura relațiilor dintre parametrii de electricitate atmosferică la suprafața solului și ionizarea aerului pe baza accidentelor nucleare din centralele electrice și a testelor de armament”, unde citim:
CONCLUZIE
În analiza mecanismului de interacțiune a contaminării radioactive înalte cu atmosfera electrică, parametrii sursei de ionizare și ai amplasării acesteia în raport cu locul de măsurare joacă un rol important. Formarea și încărcarea cu aerosoli radioactivi este o problemă importantă pentru studiile prezentate. Proprietățile aerosolului la locul de măsurare pot modifica nivelul de ionizare a aerului și a electricității.
Particulele aerosolului radioactiv pot avea un efect semnificativ asupra sarcinei electrice. Radiațiile beta și gama produse de substanțele radioactive generează cea mai mare parte a sarcinii spațiale sub formă de ioni mici (sarcină liberă). Cel mai eficientă transport al substanțelor radioactive la suprafața pământului este asigurat de precipitațiile atmosferice (componenta umedă a precipitațiilor radioactive).
În final, încercăm să tragem un mic semnal de alarmă, să ne cutremurăm cititorii și să unim niște puncte pe o hartă globală plină de confuzie și particule nucleare. În 2015, apare tot în prestigioasa revistă SCIENCE un articol denumit “Pot semnalele electrice din atmosfera Pământului să prezică cutremurele?“:
Kosuke Heki, geofizician la Universitatea Hokkaido din Sapporo, Japonia, a început să fie interesat de acest subiect când a observat o creștere a conținutului total de electroni din ionosferă – stratul cel mai încărcat al atmosferei – deasupra insulei Tohoku cu aproximativ 40 de minute înainte de cutremurul cu magnitudinea 9,0 din 2011. Heki folosea de mult timp datele GPS pentru a studia răspunsurile ionosferice la cutremure, care apar atunci când mișcarea bruscă a scoarței terestre reverberează în atmosferă. Perturbațiile ionosferice interferează cu comunicarea dintre sateliții GPS și receptoare, lăsând o amprentă digitală la anumite frecvențe radio pe care cercetătorii o pot desluși.
În 2011, Heki era sceptic cu privire la precursorii electromagnetici. Dar, de atunci, el a folosit rețeaua tot mai mare de stații GPS din lume pentru a identifica semnale similare înainte de alte nouă cutremure majore, a explicat el în cadrul reuniunii. În plus, Heki a constatat că anomaliile mai timpurii preced cutremurele mai puternice, reflectând, potențial, timpul mai lung necesar pentru a iniția ruptura de-a lungul unor segmente mai mari ale unei falii. Acum, el spune că este convins că într-adevăr se întâmplă ceva: “Să vezi înseamnă să crezi”.
Una dintre idei este că rocile pot genera sarcini pozitive atunci când sunt încălzite sau solicitate în perioada premergătoare unui cutremur, spune Friedemann Freund, profesor adjunct de fizică la Universitatea de Stat San Jose din California și cercetător senior la Centrul de Cercetare Ames al NASA din Mountain View, California. “Când stresezi o rocă, aceasta se transformă într-o baterie“, spune Freund. “Nu o baterie electrochimică pe care o găsești în mașina ta, ci un nou tip de baterie semiconductoare care produce electroni și găuri”.
Să stăm însă liniștiți.
A.M.C.C.R.S. împreună cu Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, D.S.U., C.N.S.U., I.G.S.U. și M.A.I. veghează.
De asemenea, poate nu ar fi rău să ne construim și noi o stație de măsurare radiologică a atmosferei, undeva pe strada Reactorului nr. 30, Măgurele, jud. Iflov.
