Traim timpuri tulburi cu evenimente periculoase.
«Cei care renunță la libertatea lor fundamentală, pentru a primi în schimb puțină siguranță, pentru puțin timp, nu merită nici libertate, nici siguranță” Benjamin Franklin (1706-1790).
Este ca si cum, la fiecare moment in care un act, pact sau tratat national sau international a fost semnat, acte ce au fost denumite „garantii ale drepturilor fundamentale”, semnatarii si-ar fi facut reciproc cu ochiul si ar fi spus . „ .. semnam, dar nimic din toate astea nu mai au insemnatate sau valoare, daca populatia carora se adreseaza si pentru care astazi semnam, se imbolnaveste sau se poate imbolnavi, nu?”
Asadar, ce valoare mai are o garanție constituțională dacă ea poate fi încălcată când oamenii se îmbolnăvesc? Ce valoare mai are Carta Drepturilor Omului sau Conventia Europeana a Drepturilor Omului daca orice om de stat, orice functionar public, cetatean ca si noi, poate anunta ca pentru o anumita perioada de timp, drepturile fundamentale garantate pot fi ingradite, restranse sau chiar incalcate? Dacă așa stau lucrurile, nici unul dintre aceste documente de o inalta valoare democratica nu este o garanție.
Este o înșelătorie.
Cu alte cuvinte, o garanție constituțională este valabilă și de încredere pe cât este fidelitatea față de Constituție a celor în ale căror mâini noi am încredințat-o pentru protecție.
Sau, aceleasi abuzuri le poate exercita si marea imensitate a cetatenilor impotriva celor ce au cerut derogarea aplicarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului?
Pai atunci nu ar fi anarhie?
Miercuri 18 martie 2020, Reprezentanta permanentă a României la Consiliul Europei a transmis o notă (verbala) AICI către Consiliu, informând despre instituirea stării de urgență pe o perioadă de 30 de zile și despre faptul că se impune astfel aplicarea art. 15, respectiv derogarea de la Convenție. Procedura este strict informativă, scopul ei fiind ca derogarea temporară să fie publică, adică s-o afle și celelalte state-părți din Consiliul Europei.
Dacă România nu ar fi informat Consiliul, oricine s-ar fi adresat CEDO, pentru că i s-a încălcat un drept din Convenție (prevăzut în decret) pe perioada situației de urgență, ar fi avut câștig de cauză. Curtea ar fi putut spune că nu a fost anunțată că România a derogat de la Convenție, deci nu îi este aplicabil art.15 și prin urmare a încălcat dreptul prevăzut de Convenție. Iar asta s-ar fi întâmplat chiar și în condițiile existenței decretului 195/2020.
Activarea art 15 din CEDO poate fi anuntata de catre orice inalta parte semnatara „în caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii“. Este obligatoriu ca această derogare să întrunească două condiții: situația să impună derogarea și măsura să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii ce decurg din dreptul internaţional, fapt care a lasat loc unui punct de vedere straniu si delicat din partea reprezentantilor Consiliului: ”Măsurile de urgenţă luate în cazul epidemiei de COVID-19 nu necesită activarea derogării de la CEDO”, este răspunsul Consiliului Europei, potrivit Agence Europe.
Astfel ca, partea care ne-a determinat sa scriem este cea prin care garantia Cartei Internationale a Drepturilor Omului si garantia Conventiei Europene a Drepturilor Omului a disparut odata cu o „nota verbala“ transmisa pe ascuns Curtii Europene de catre cei ai caror salarii le platim astazi.
In contraparte cu disparitia garantiei, Uniunea Europeana si Banca Mondiala asigura „fonduri“ de sute de milioane de euro pentru ca guvernul nostru sa le cheltuiasca in lupta anti COVID 19.
Spre exemplu „România va primi 483 de milioane de euro de la Comisia Europeană, prin renunţarea în acest an la obligaţia de a solicita României rambursarea prefinanţărilor neutilizate din fondurile structurale. În plus, vor fi mai redirecționate și 637 de milioane de euro, avans la fonduri structurale date la începutul lunii martie și aprilie, bani necesari luptei împotriva crizei de coronavirus.
Fondurile vor avea scopul de a sprijini sistemele de sănătate prin finanţarea achiziţiilor de echipamente de protecţie, medicamente şi teste, a adapta mediul de muncă din domeniul sanitar la situaţia actuală, a asigura accesul persoanelor vulnerabile la facilităţile medicale şi a oferi creditare pentru IMM-uri pentru atenuarea şocurilor financiare provocate de criza COVID-19“, potrivit Agerpres.
De asemenea Raportul Comisiei Europene cu privire la implicarea acesteia in lupta statelor membre in lupta anti Covid il puteti gasi AICI
Totodata, Guvernul României a accesat linia de asistenţă financiară preaprobată în valoare de 400 milioane de euro acordată de Banca Mondială.
“Banca Mondială este pregătită să vină în sprijinul României în lupta sa împotriva pandemiei de Covid-19 şi a efectelor acesteia asupra oamenilor, prin acordarea unui ajutor financiar rapid, precum şi printr-o implicare pe termen lung. În funcţie de evoluţia situaţiei, vom continua să sprijinim România pentru a putea depăşi această criză”, a declarat Tatiana Proskuryakova, directorul de ţară al Băncii Mondiale pentru România şi Ungaria.
(https://www.worldbank.org/ro/news/press-release/2020/04/02/euro-400-million-to-romania-to-combat-the-human-and-economic-impacts-of-the-coronavirus-pandemic?cid=ECA_FB_Romania_RO_EXT)
In fapt, aceasta declaratie, este o MINCIUNA.
Banca Mondiala nu vine cu nici un fel de ajutor financiar rapid in sprijinul Romaniei in lupta cu aceasta pandemie, ci IMPRUMUTA Romania in urma „unei negocieri“ din 2018, cu suma de 400 milioane euro folosind un instrument financiar denumit Catastrophe Deferred Drawdown Option – CAT-DDO AICI care implica costuri si termen de rambursare, ca orice alt produs bancar de finantare.
De unde stiu aceste doua institutii scopul pentru care aceste fonduri vor fi cheltuite? De unde stiu aceste institutii ca Guvernul Romaniei nu va cheltui acesti bani in vederea oprimarii propriilor cetateni, avand in vedere ca nici un alt act national sau international nu mai protejeaza drepturile noastre fundamentale, mai mult, acestea fiind deja restranse si masuri exceptionale sunt deja instaurate prin acte normative publicate in Monitoarele Oficiale?
Si atunci, apare o intrebare legitima: Este Conventia Europeana a Drepturilor Omului o Garantie sau o Inselaciune?
Deoarece oamenii din stat, cu puține excepții, sufera de ceea ce Sf. Augustin a numit libido dominandi – patima puterii – atunci cand se confrunta cu vechea batalie dintre libertatea personala si forta statului, ei aproape intotdeauna iau partea fortei.
Dar, cum reusesc sa scape de oprobriul public? Speriindu-ne de mama focului. Nu credeam ca voi vedea așa ceva in viata mea, desi predecesorii nostri au asistat la astfel de lucruri. In Lumea de azi avem un guvern al fricii. Machiavelli sustinea ca oamenii sunt mai supusi cand sunt speriati decat atunci cand isi iubesc conducatorii. Din nefericire, avea dreptate iar guvernele lumii se pare ca stiu asta.
Dar acesta nu este un argument nou sau foarte complex. Aceasta este legea fundamentala a lumii democratice.Cu toate acestea, este incalcata chiar în fața ochilor nostri tocmai de oamenii pe care i-am ales sa o respectem si sa ne-o garanteze. Si fiecare dintre ei – fiecare cetatean ce are rol de decizie astazi, care interfereaza cu libertatea noastra de a face propriile noastre alegeri –a facut un juramant explicit de a respecta Constitutia.
Vrei sa mergi cu familia sa-ti vizitezi bunica? Vrei sa faci o tranzacție comerciala reciproc avantajoasa? Vrei sa mergi la munca? Vrei să mergi la Biserica? Toate acestea sunt acum interzise în toata lumea.
IN TOATA LUMEA!!!!
Si atunci, care mai este natura libertatii? Este un drept irefutabil al tuturor,este un drept cu care ne nastem si de care beneficiem pana la deces, ce nu poate fi restrans sau „rechizitionat“ decat daca incalci un alt drept fundamental. Este dreptul tau neconditionat de a gandi cum vrei, de a spune ce vrei, de a publica ce spui, de a te asocia cu cine doresti indiferent de numarul lor, de a te inchina sau nu, de a te apara, de a detine și a folosi proprietatea cum crezi de cuviinta, de a calatori unde doresti, de a cumpara de la un vanzator care doreste sa-ti vanda, de a fi lasat în pace.
Și toate acestea fara niciun fel de permis guvernamental.
Aceste ordine, decrete si ordonanțe care promit siguranta și ne ameninta cu pedeapsa, emise de cei care nu au niciun fel de autoritate pentru a le emite, puse in aplicare de politisti si soldati care, deocamdata, urasc ceea ce sunt pusi sa faca, care distrug libertatile noastre pentru care stramosii nostri au varsat rauri de sange pentru a le pastra cand le-au fost luate si pentru a le castiga si mentine ulterior, ordonante care distrug prosperitatea noastra ar trebui respinse de o populatie scandalizata și contestate in instante.
In final, raman o serie complexa de intrebari:
- Se impunea starea de urgenta pe teritoriul Romaniei?
- Se impunea activarea art 15 din CEDO ?
- Alte state au informat Curtea Europeana cu privire la activarea art 15 CEDO?
- Exista sanctiuni daca un stat anunta derogarea de la aplicarea CEDO?
- De ce populatia nu a fost informata cu privire la derogarea aplicabilitatii CEDO?
- Ce sume au fost pana acum primite de guvernul Romaniei si pentru ce au fost cheltuite?
- Se impunea imprumutul a 400 milioane euro de la Banca Mondiala?
- Care sunt repercursiunile economice deja inregistrate in Romania ?
- Care este legatura intre criza CoVid-19 si Memorandumul secret semnat de Iohannis in Octombrie 2019 la Washington? Modificarea OUG 1/1999 privind starea de urgenta si starea de asediu pe teritoriul Romaniei din octombrie 2019 este o coincidenta?
- Este criza CoVid-19 un eveniment concertat?
- Ce se ascunde in spatele crizei Covid 19 ?
Articol documentat de Eugen Chiracu
